Dați-mi liniștea de a accepta lucrurile ce nu le pot schimba, curajul de a le schimba pe cele ce se pot schimba, și înțelepciunea de a le putea distinge pe unele de altele – Marcus Aurelius (împărat roman  între anii 161 și 180 d.H)

Președintele ales al SUA Donald Trump se bazează serios pe generalii în rezervă ai armatei americane: generalul  James N. Mattis, numit Secretar al Apărării, generalul Michael Flynn, numit Consilierul de Securitate Națională, generalul John F Kelly, numit Secretar pentru Homeland Security. Generalul în rezervă David Petreus și amiralul Mike Rogers (actualmente directorul NSA și al Comandamentului Cibernetic) sunt pe lista scurtă pentru funcția de Director al Comunității de Informații. Ultimul nominalizat pe lista prezidențială este Secretarul de presă al Casei Albe, Sean Spiecer, care a activat în cadrul forțelor de rezervă pentru o perioadă de 17 ani și are experiență în domeniu, fiind purtător de cuvânt în timpul administrației Bush la Departamentul de Comerț al SUA. Comandorul Spiecer este absolvent al Colegiului Naval de Război actualmente fiind încadrat la staful naval întrunit, Joint Staff, al rezervelor din Washington, D.C.

Vă veți întreba de ce președintele ales Donld Trump se bazează pe generali în pozițiile cheie? Răspunsul simplu: timpurile sunt din ce în ce mai complicate. Răspunsul pe larg: este vorba de resurgența generalilor care au dus greul războaielor de la sfărșitul secolului XX și începutul secolului XXI, a celor care au luat decizii grele în momente de cumpănă pe câmpul de luptă. Și ar mai fi un element care ar duce la opțiunea pentru alegerea generalilor de către  președintele ales al SUA: Donald Trump, înainte de a se înscrie la Universitatea din Pensilvania, a absolvit Academia Militară din New York (o școală militară privată, cu internat, fondată în 1889 de Charles Jefferson Wright, un veteran al Războiului Civil american, fost profesor din New Hampshire care a  crezut că structura militară asigură cel mai bun mediu pentru învățământul academic).

De fapt există un motiv mult mai bun pentru aceste alegeri. De-a lungul și de-a latul Americii multe instituții au fost delegitimate de alegători, inclusiv Congresul și Biserica Catolică, fiind la cote de popularitate scăzute în preferințele lor. Singura instituție care a rămas la cote ridicate în preferințele cetățenilor este Armata SUA. Alegătorii au recunoscut conduita exemplară și abnegația militarilor americani în confruntările din teatrele de operațiuni militare dar și conducerea cu pricepere a acestora de către generali și amirali.

Purtătorul de cuvânt a lui Trump, Jason Miller, declara: Oamenii care sunt selectați pentru aceste poziții cheie (notă A.G.- administrația americană) trebuie să fie responsabili pentru munca respectivă, trebuie să fie angajați și trebuie să transmită un sentiment clar al îndeplinirii angajamentului și al scopului propus.

Secretarul Apărării/ The Warrior Monk

Generalul Jim Mattis este în mod unanim recunoscut ca unul dintre profesioniști din armată americană (proreclit generalul generalilor-general’s general).  Călugărul luptător-Warrior Monk-cum a fost denumit James Mattis de colegi, s-a înscris în infanteria marină la 19 ani și nu a fost niciodată căsătorit. A luptat în războaiele din Golful Persic, din Afganistan și din Iark. În timpul războiului din Irak, în 2003 în timpul asediului Bagdadului a fost avansat la gradul de general de brigadă și un an mai târziu juca un rol esențial în bătălia pentru orașul Fallujah. În 2007 generalul Mattis a fost numit în poziția de Comandant al Comandamentului Aliat Suprem de Transformare al NATO de la Norfolk. Trei ani mai târziu a fost numit Comandantul Comandamentului Central al SUA care avea misiunea de a superviza conflictele din Irak, Afganistan, Siria și Yemen. Regiunea comandamentului cuprindea și Iranul, iar generalul Mattis era un critic vehement al Teheranului. Vorbind la Centru pentru Studii Strategice și Internaționale generalul Mattis a criticat Acordul nuclear cu Iranul dar luând în calcul inapetența opiniei publice de a declanșa un război cu Teheranul, a declarată că acest acord poate fi considerat ca singura opțiune rămasă. El a afirmat că singurul mare pericol din Orientul Mijlociu este Iranul.  În 2013 din cauza faptului că generalul Mattis dorea o confruntare cu iranienii administrația Obama l-a retras și pensionat din poziția deținută de Comandant al Comandamentului Central al SUA.

Singurul argument împotriva numirii a unui general în rezervă la Pentagon este conceptul  de controlul civil asupra militarilor care, într-o democrație consolidată, este un lucru corect. Problema este dacă un general poate să facă tranziția de cariera militară la cea politică. George C. Marshall și Colin Powell au putut în schimb Alexander Haig, fost comandant al forțelor NATO în Europa, numit Secretar de stat în administratia Ronald Reagan nu a putut și a fost schimbat.

Jim Mattis este un gânditor, un om cu o experineță solidă, cu o capacitate intelectuală mare, cu dorița de a spune întodeauna ceea ce găndește și cu o discipălină auto-impusă exemplară pentru a face transformările cerute în sistemul militar. Președintele Trump are mare încredere în generalul Mattis. Brifingul pe care Mattis și Trump l-au avut în New Jersey referitor la modalitățile de tortură utilizate împotriva teroriștilor i-au schimbat viziune presedintelui ales asupra acestei probleme. Generalul Mattis spunea că nu crede în efectele metodei de tortură care simulează înecul (waterboarding) și crede că un pachet de țigări și câteva beri sunt mult mai eficiente la un interogatoriu. Din păcate, Donald Trump, în entuziasmul numirii l-a asemuit pe Mattis cu generalul George Patton care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. Generalul Patton a luptat împotriva Wehrmachtului german în Nordul Africii și în Europa în Sicilia și respectiv în Franța, murind într-un accidet suspect de mașină și a fost considerat de generalul  Dwight David Eisenhower ca nepotrivit să comande debarcarea trupelor aliate în Normandia datorită conduitei sale. Generalul Patton a fost mai mult concentrat pe avansarea să în carieră decât pe securitatea trupei pe care o conducea. James Mattis spre deosebire de Patton și-a controlat întodeauna ego-ul și nu a vărsat o picătură din sângele infanteriștilor marini americani decât dacă a fost necesar și atunci cu un mare regret în suflet. Și-a iubit întodeauna subordonații.

Generalul Mattis beneficiază, în cazul nominalizării lui de către Congresul SUA, de suportul Președintelui Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore, generalul Joe Dunford, un om provenit din infanteria marină, fost comandant de regiment în Divizia 1 de Infanterie Marină comandată de Mattis, divizie care a fost implicată în martie 2003 în atacul asupra Bagdadului, una din cele mai mari victorii tactice din istoria războaielor. Relația dintre cei doi este sudată în război, un lucru rar întâlnit în timpurile noastre. Consilierul pe probleme de securitate al președintelui ales, generalul locotenent Flynn, a declarat că nu și-a dorit un general în competiție pentru Pentagon pentru a nu pune în discuție cutuma controlului civil asupra militarilor.

Citind opiniile și faptele despre generalul James Mattis numirea lui la Pentagon este una din soluțiile cele mai bune pe care Donlda Trump le-a ales.

Porecla Mad Dog (câinele nebun) nu i se potrivește lui Mattis care a făcut totul pentru oamenii din subordinea sa. În loc de micromanagementul situației el i-a disponibilizt pe cei incapabili și pe cei puturoși și a împuternicit satful său să ia deciziile necesare îndeplinirii obiectivelor stabilite. Atunci când infanteriști au greșit din necunoaștere i-a învățat, dar atunci când au greșit din prostie i-a dat deoparte. Moralul trupei a crescut sub comanda lui Mattis atât de mult încât infanteriști marini au fost convinși că sunt de neoprit. Mattis este un gânditor. Se povestește că nu are un televizor acasă dar are o bibliotecă cu 6000 de cărți. Mattis este neconvențional în portul accesoriilor militare precum vesta antiglonț din dotarea infanteriei marine pe care, după cum vedeți și în poza postată mai sus, o poartă invers decât spune standardul militar. Nimeni n-a avut curajul să-i reproșeze acest lucru știut fiind faptul că fiecare militar are câte un obicei ciudat dar și din cauza respectului pe care trupa și superiorii îl poartă generalului. Mattis este un profesor în arta conducerii trupelor: fiecare are nevoie de un antrenor-spunea Matiis-dar nimeni nu are nevoie de un tiran. Dacă îl întrebi care este liderul care l-a inspirat vei primi o lecție despre luptătorii din triburile Sioux

[1] sau îți va dezvălui gândurile lui despre Marcus Aurelius[2]. Nu o să-l vezi pe general niciodată pierzându-și sângele rece. Poți să-l vezi cum dă militarii afară dar niciodată nu ai să-l vezi țipând la ei.

În loc de concluzie

Mattis a preluat comanda Diviziei 1 Infanterie Marină în vara lui 2002. Imediat după instalare i-a adunat pe toți cei care făceau parte din staful diviziei pentru a se face mai bine înțeles în ceea ce privește obiectivele sale și princiipiile după care va conduce.

Urmează mai jos cele 15 principii expuse în 2002 de generalul Mattis:

  1. Toți cei din structura de forțe a infanteriei marine, abreviată MAGTF (Marine Air Ground Task Force), suntem lideri. Mattis a declarat că așteaptă ca fiecare comandant la nivelul lui să creeze o echipă cu oamenii din subordine și să recunoască în totalitate interdependențele din cadrul diviziei;
  2. Atitudinea este o armă. Mattis a declarat: treaba unui lider este să cucerească inimile subordonaților și să-și reamintească mereu că subordonații îndeplinesc misiunile- Trebuie să ne reamintim că noi avem de câștigat o singură bătălie: pentru mințile și inimile subordonaților noștri, apoi ei vor face restul cu riscul sau poate cu costul vieți lor;
  3. Toată lume să-și umple complet sacii cu nisip. Cu alte cuvinte nimeni nu are privilegii și toată lumea trebuie să ducă la îndeplinire sracinile, ofițerii nefiind exceptați, ei trebuind să-și dovedească ajutorul lor pentru echipa pe care o conduc, prin exemplul personal, ori de câte ori este nevoie;
  4. Dacă un infanterist marin sau o unitate de infanterie marină o dă în bară, să-i ajutați mai mult decât o face în mod normal. Mattis crede în temperarea zelului liderilor astfel încât pasiunea lor pentru excelență să nu acopere înțelegerea pentru subordonați.
  5. Sunt doar două tipuri de oameni pe câmpul de luptă: vânători și vânați. Este clar– spunea Mattis – cine vrem noi să fim. Trebuie să inspirăm spritul vânătorului în întreaga divizie. Noi trebuie să consolidăm punctele forte și să eliminăm slăbiciunile. Mattis urăște fragilitatea unei ideii care nu rezistă în fața provocărilor pentru că ea nu va rezista în fața inamicului.
  6. Generalul încurajează simplitatea în planificare, viteza în execuție, și securitatea operațiunii. Mattis știe că executarea controlului într-o misiune este o iluzie, o fantomă pe care încerci s-o vânezi. El preferă sintagma comandă și răspuns în locul celei care este comandă și control;
  7. Două calități importante le caut la infanteria marină: inițiativa și agresivitatea. Aceste calități crează viteză și concentrare asupra obiectivului generând forță combativă;
  8. Țineți minte-spunea Mattis la adunare- Orville Wright (n.a. A.G. unul din frații care au inventat primul avion) a zburat fără licență. El i-a încurajat pe infanteriștii marini să accepte noile provocări, ceața războiului fiind omniprezentă și necruțătoare iar dacă aștepți pentru a primi informații perfecte vei deveni irelevant și vei rămâne paralizat în operațiunile militare.
  9. Nici prieten bun dar nici inamic rău. Generalul roman Lucius Cornelius Sulla remarca: niciun prieten care m-a servit vreodată cum niciun dușman care nu m-a nedreptățit vreodată nu au rămas fără o răsplată similară. Acest epitaf de pe mormântul generalului roman a fost mottoul Diviziei 1 de Infanterie Marină condus de generalul James Mattis. El spunea că Irakul are o populație de 33 de milioane de oameni și în mod sigur noi nu vrem să luptăm cu toți. Noi vrem să luptăm cu cei care vor să-l țină la putere pe Saddam. Dacă irakienii pe care-i întâlnim vor să ne ajute sau stau deoparte nu vor aveam prieteni mai buni decât infanteriștii marini. Dacă se vor opune vor regreta ziua în care au făcut-o-spunea generalul Mattis. În timpul operațiunilor militare din Irak acesta a încercat să limiteze pierderile de vieți omenești ori de câte ori putea face acest lucru.
  10. Tratează fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi de pace. Mattis spunea că dacă nu ești în luptă trebuie să-ți pregătești oameni pentru aceasta și amintea că singurl scop al infanteriei marine este să apere Constituția și poporul american. Mattis le aducea mereu aminte militarilor de vorbele lui Publius Flavius Vegetius Renatus: dacă vrei pace, pregăteștete pentru război.
  11. Aici nu este o ligă de jucători de baseball. Noi suntem Infanteriști Marini. Mattis știa că mulți militari performează la nivelul așteptărilor pregătite de lideri lor. Dacă un lider pregătește obiective realiste și asigură provocări realiste atunci militari răspund pe măsură. Acesta este imperativul moral pentru Mattis.
  12. Am fost acuzat că mă comport față de subordonați ca și cum ar fi colegii mei. Da așa este, sunt vinovat! La începutul acțiunilor militare în Irak cel care conducea brifingurile de securitate era un subofițer din infanteria marină care cunoștea cel mai bine modul de dare/executare a ordinelor în armata irakiană.
  13. Nu vreau să pun în fața media oameni care să se comporte precum copii. Vreau numai militari puternici în fața camerelor de luat vederi. Mattis știa ca invazia Irakului era un moment istoric iar trupele vor fi însoțite de peste 100 de reporteri de război. El are un respect deosebit pentru presă pe care o consideră un pilon al democrației. Știa că jurnaliștii vor istorisi publicului american faptele infanteriștilor marini în lupta ce urma să aibă loc de aceea l-a citat la întâlnire pe poetul grec Pindar: lăsată neapreciată orice faptă nobilă moare.
  14. Angajază-ți creierul înainte să angajezi trăgaciul. Mattis spunea că omorârea unui om nevinovat pe câmpul de luptă atrage după sine mai mulți inamici și îl va marca pentru toată viața pe cel care a făcut-o.
  15. Calitatea numărul unu pe care o are un lider este autoritatea morală și puterea numărul unu este răbdarea. Infanteriștii marini așteaptă ca liderul lor să fie în fața lor înfruntând pericolele și greutățile. El spunea: în două minute de prezență în prima linie a frontului știi dacă trupele sunt încrezătoare în operațiunea ce urmează șă se desfășoare și dacă mai au nevoie de ceva. Poți simți și lua măsuri.

[1] Bătălia de la Little Bighorn a fost o luptă purtată între luptători din triburile sioux de partea amerindienilor împotriva Regimentului 7 Cavalerie a Armatei SUA. Bătălia, care a avut loc în zilele de 25 și 26 iunie 1876 lângă râul Little Bighorn în Montana a fost acțiunea cea mai proeminentă în cadrul Marelui război cu tribul sioux din 1876. Lupta s-a sfârșit prin victoria zdrobitoare a indienilor, conduși de mari căpetenii ca Gall și Crazy Horse, inspirați de Sitting Bull. Regimentului 7 Cavalerie, incluzând Batalionul Custer, o forță condusă de George A. Custer au suferit o înfrângere gravă. Cinci companii ale regimentului au fost anihilate, Custer a fost ucis, împreună cu doi frați ai lui și un cumnat. Pierderile americanilor, incluzându-i pe cercetași au fost 268 morți și 55 răniți.(Wikipedia)

[2] Marc Aureliu, în latină Marcus Aurelius a fost un împărat roman din dinastia Antoninilor, între anii 161 și 180 d.Hr., și filosof stoic. Marc Aureliu preia conducerea imperiului roman în vremuri dificile, trebuind să facă față unor amenințări din diferite părți. După ce reușește să înăbușe în zona apuseană revoltele unor triburi germanice și britanice, este confruntat în anul 165 cu invazia parților a provinciilor orientale ale imperiului, pe care-i învinge în cele din urmă. Încă din tinerețe, Marc Aureliu a primit o educație solidă în retorica greacă și latină prin instructorii săi, Herodes Atticus și Marcus Cornelius Fronto.(Wikipedia)