La prima vedere, solicitarea si obtinerea unui imprumut de la Banca Centrala Europeana, Uniunea Europeana si Fondul Monetar International pare cea mai buna solutie pentru iesirea din criza pentru statele presate de timp si de incertitudinea zilei de maine.

Daca ne uitam mai atent, acordarea unui imprumut este conditionata de implementarea unor masuri grupate sub umbrela reformelor structurale, care, la nivel national, s-au transformat in faimoasele masuri de austeritate. Acestea sunt foarte cunoscute cetatenilor din statele care au solicitat imprumuturi de la creditorii internationali: Cipru, Grecia, Irlanda, Portugalia, Romania, Spania.

Programele de ajustare economica au cateva obiective majore care sunt clar mentionate in Memorandumurile de Intelegere privind conditiile specifice de politica economica. In principal acestea se refera la: restabilirea sigurantei sectorului bancar, continuarea procesului de consolidare fiscala si implementarea reformelor structurale pentru a sustine competitivitatea si cresterea durabila si echilibrata.

In traducere, de exemplu, imprumutul de 10 miliarde de euro  pe care Cipru il va primi in urmatorii trei ani de la Troica, inseamna:

–          reducerea personalului din sectorul public;

–          asigurarea transparentei cheltuielilor publice;

–          reforma administratiei locale;

–          inghetarea salariilor pentru o perioada limitata de timp;

–          majorarea varstei de pensionare;

–          restructurarea spitalelor publice si implementarea unui sistem de medici de familie si a unor piedici financiare care sa filtreze accesul la nivelurile superioare de ingrijire medicala;

–          lichidarea, cesionarea sau restructurarea intreprinderilor de stat.

Acestea sunt doar cateva dintre cele mai cunoscute exemple, dar scenariul este repetabil, chiar un cliseu am putea spune.

De la Memorandum la (in)succes economic

Memorandumurile si masurile de austeritate sunt percepute de opinia publica ca niste generalitati. Ceea ce conteaza si preocupa cel mai mult este impactul pe care deciziile guvernantilor il au asupra vietii de zi cu zi.

Slovenia se lupta sa evite un imprumut de la creditorii internationali, prin economisirea a 540 de milioane de euro. Guvernul de la Ljubljana incearca sa convinga investitorii straini de credibilitatea strategiei lor, a crescut impozitul pe exporturi de la 20 la 22% si a anuntat privatizarea unor companii: banca Nova Kreditna Banka Maribor (a doua ca marime), operatorul de telefonie Telekom Slovenija, producatorul de echipamente pentru ski Elan, compania aeriana Adria Airways si aeroportul din capitala.

Daca ne intoarcem in timp, observam ca astfel de incercari au fost facute si de Cipru sau de Grecia pentru a evita imprumutul de la Troica, optiune ce a devenit pentru ele,  in scurt timp, „inevitabila”.

Mai este Europa sociala?

Masurile de austeritate au adus incalcari ale Constitutiei in unele state sau ale drepturilor omului, deoarece o parte din masurile de austeritate submineaza accesul populatiei la locuri de munca, servicii publice de sanatate, apa curenta sau energie. Astfel ca institutiile europene de creditare s-au expus posibilitatii de a fi trimise in judecata la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Exista deja numeroase cazuri la nivel national in care cetatenii au dat in judecata statul pentru implementarea unor masuri impuse de creditorii internationali.

Mai mult de 10% din populatia Greciei traieste acum in saracie extrema, iar somajul in randul tinerilor a ajuns la o rata fara precedent de 59,3%. In ciuda masurilor de austeritate stricte, economia Greciei a scazut cu circa 25% si continua sa scada, iar datoria sa externa a scazut DOAR cu 1 miliard dupa 3 ani de austeritate severa.

De la inceputul anului, guvernul grec a intervenit de mai multe ori pentru a interzice grevele anti-austeritate: a intrerupt protestele de o saptamana ale marinarilor, au fost interzise grevele lucratorilor de la metrou, a emis un ordin de mobilizare civica pentru a le interzice profesorilor sa protesteze impotriva cresterii numarului de ore lucrate pe saptamana cu inca doua si a disponibilizarii a 10.000 de profesori din regimul part-time.

In martie, bancile din Cipru au fost inchise aproape doua saptamani din cauza retragerii masive de bani si pentru a preveni o prabusire a intregului sistem bancar. Ca efect populatia nu putea retrage decat o suma limita zilnica, iar magazinele solicitau plata chash la achizitionarea produselor.  Ulterior, una din cele mai mari banci, Laiki,  a fost inchisa, iar operatiunile bancare au fost drastic reduse la nivel national. Mecanismul European de Stabilitate a interzis, ca regula pentru acordarea imprumutului, recapitalizarea bancilor Laiki si Bank of Cyprus din fondurile destinate programului de ajustare economica.

Situatii de neconstitutionalitate se regasesc si in Portugalia, Romania sau Slovenia. In aprilie, eliminarea unuia dintre cele 14 salarii pe care angajatii publici le primesc intr-un an, reducerea cu 6,4% a pensiilor fostilor salariati ai statului, diminuarea ajutoa­relor acordate somerilor si persoanelor bolnave au fost respinse de Curtea Constitutionala a Portugaliei. Planul guvernului roman de a reduce cu 15% pensiile a fost si el declarat neconstitutional in 2010, iar Curtea Constitutionala a Sloveniei a dat acelasi verdict anul trecut, in 2012.

In concluzie, programul de austeritate a fost pus in aplicare in cadrul unui sistem de protectie sociala lipsit de instrumentele necesare care sa absoarba somajul, reducerile salariale si cresterea taxelor. Viitorul ramane la fel de sumbru in cazul Greciei, stat care este in al saselea an de recesiune. Comisia Europeana estimeaza ca deficitul bugetar va fi de aproximativ 1,8% din PIB in 2015 si 2,2% in 2016.

Disensiuni in „Familia Troicii”

Cea mai mare provocare pe care masurile de austeritate o adreseaza statelor europene nu se refera la avalansa de taieri, reduceri si concedieri, ci la faptul ca statele, care se confrunta cu probleme acute la nivel economic, politic si social, vor avea de cantarit cu mare atentie optiunile pe care le au in incercarea de a-si redresa economia.

Deja s-au profilat scenarii conform carora FMI sa fie exclus din formula Troicii, astfel incat Europa sa-si rezolve singura problemele prin intermediul institutiilor si a mecanismelor existente si viitoare.

„In cele din urma, Europa trebuie sa inceteze sa mai apeleze la Fondul Monetar International ca sa ceara ajutor pentru crizele financiare si

[trebuie] sa le abordeze folosindu-si propriile sale institutii”, a afirmat de curand Jorg Asmussen, un membru al consiliului executiv al BCE.

Ramane de vazut daca statele europene vor putea sa isi rezolve singure problemele cu toate instrumentele din spatiul european si daca FMI va pierde teren in fata acestora.

Viabilitatea modelului propus de Troica incepe sa fie pusa la indoiala in doua situatii diferite. In primul rand avem cazuri precum cel al Sloveniei: ce solutii cauta pentru redresarea economiei?  Cui se va adresa pentru ajutor? Cat de dur si de bine isi va negocia prevederile posibilelor acorduri cu creditorii internationali?

In al doilea rand, avem numeroasele exemple care demonstreaza ca masurile de austeritate impuse prin Memorandumurile cu Troica nu au dat rezultatele scontate. Rata somajului este alarmanta in Grecia, economia a scazut si tinde spre scadere, iar situatia din Cipru este dramatica. Daca exista alte solutii si optiuni, care sunt acestea? Exista posibilitatea reluarii negocierilor cu Troica pentru modificarea memorandumurilor in scopul identificarii unor masuri care sa duca la o redresare economica reala? Care ar fi acele masuri de crestere economica care ar trebui cuprinse in astfel de documente?

Criza economica din prezent demonstreaza ca trebuie sa parasim sablonul contabil utilizat pana acum. Sa idenficam unul nou, functional, axat pe masuri care sa aduca cu adevarat dezvoltarea economica in toata complexitatea definitiei sale.