Schimburile de rachete între forțele ruse și cele ucrainene s-au intensificat. Este o luptă între tehnologia secolului XX și cea a secolului XXI. Capitala Ucrainei, Kiev, este sub atacul reînnoit cu rachete rusești de croazieră Kalibr, după ce navă amiral a Moscovei, Moskva, s-a scufundat. Ministerul rus al Apărării a declarat că va intensifica atacurile cu rachete asupra capitalei ucrainene Kiev, după ce a acuzat Ucraina că a lovit clădiri rezidențiale peste granița cu Rusia. Kremlinul spune că vizează fabricile de muniții din jurul Kievului.

Armata rusă este surprinzător de nemodernizată, având în vedere sumele colosale folosite pentru reînvierea ei. Este în mare parte o întoarcere la vechea armată sovietică și la ce utilizau sovieticii în cadrul Pactul de la Varșovia. Pentru mine este un mister ce au realizat rușii în toate antrenamentele, manevrele și exercițiile pe care le-au efectuat luni de zile la granița de la est de Ucraina și în Belarus. Eu trag concluzia că nu a fost vorba de exerciții de antrenament ci numai de camparea acestor trupe și de câteva exerciții de tragere. Cât îi privește pe ucraineni vezi și la ei reveniri la mijlocele/echipamentele din Războiul Rece precum vechile tancuri de luptă din Blocul de Est, vehicule de luptă ale infanteriei și apărare antiaeriană fabricată în fosta URSS. Aici însă apare efectul surpriză. Ucrainenii folosesc rachete ghidate antitanc de ultimă generație care se ”blochează” pe o țintă și pot ataca un tanc de sus, unde este cel mai vulnerabil, de asemenea au folosit drone Bayraktar TB2 cu mare efect de lovire (4 rachete la bord). Au primit radare de detectare a loviturilor de artilerie și au primit sisteme de comunicații avansate de asemenea au fost dotați cu ochelari de vedere pe timp de noapte de ultimă generație, în unele dintre organizațiile lor (forțele speciale). Este într-adevăr un amestec de tehnologii. Ceea ce trebuie să facem este să le dăm în continuare ucrainenilor capabilități noi de înaltă calitate. În acest sens aceștia au primit drone Switchblade care se prezintă în două variante S-300[1] și S-600[2]. S-300 poate zbura timp de cincisprezece până la douăzeci de minute. Versiune S-600, treizeci până la patruzeci de minute cu o autonomie de cel puțin patruzeci de kilometri. Operatorul selectează o țintă, o blochează și o urmărește. Apoi lovește. Acest lucru este extraordinar de eficient pentru că zgomotul dronei nu-l puteți auzi la sol. Prima dată când inamicul știe că există este atunci când explodează. Este cum spun americani un ”game changer”. Deocamdată cel mai recent angajament de sute de milioane de dolari din SUA include drone Switchblade, dar sunt decât 100 S-300 și doar șase S-600.

Continuăm să vedem Rusiei pregătindu-se pentru operațiunile ofensive în Donbas și continuăm să vedem echipamente suplimentare, noi, sosind în vest la granița cu Ucraina, în orașele Valuiki și Rovenki. Sunt desfășurate elicoptere suplimentare gata pentru a fi introduse în teatrul de operațiuni militare. Rusia și Ucraina își vor concentra probabil atenția către zonele cheie, cum ar fi nodurile rutiere și feroviare, podurile peste trecerile de râuri și orașele din zona Dombas. Orașele critice despre care vom auzi în curând mai multe sunt Izyum, Sloviansk, Kramatorsk și Horlivka dar probabil și alte câteva din zonă. Negocierile de încetare a focului s-au prăbușit efectiv. Atât oficialii ruși, cât și cei ucraineni nu sunt pregătiți să se angajeze în negocieri serioase în următoarele săptămâni, în orice format. Negocierile virtuale continuă fără progrese. Kievul și Moscova se bazează probabil pe rezultatul ofensivei Rusiei din estul Ucrainei pentru a-și recalibra pozițiile de negociere. Este puțin probabil ca Kievul să accepte un acord de pace fără ca forțele ruse să se retragă la minimum pe pozițiile lor de dinainte de 24 februarie și probabil speră să degradeze și mai mult armata rusă din estul Ucrainei și, eventual, să recupereze teritoriul ocupat de ruși înainte de a se reangaja cu Kremlinul.

Nava amiral a flotei ruse în Marea Neagră s-a scufundat

Moscova a anunțat că nava de război din flota sa de la Marea Neagră, Moskva, s-a scufundat respingând afirmațiile Ucrainei conform cărora ar fi fost din cauza unui atac cu rachete ucrainene. Doar 10% din membrii echipajului, după unele evaluări, au scăpat cu viață. Informațiile existente, din surse ucrainene, spun că două rachete Neptun au lovit nava dotată cu rachete P-1000 Vulcan. Inițial construită pentru marina sovietică în anii 1980 și botezată Slava, a fost redenumită Moskva în 1995 și, după o reamenajare/modernizare, a reintrat în serviciu în 1998. Nava avea la bord 16 rachete supersonice Vulcan, cu o rază de acțiune de cel puțin 700 km fiind versiunea îmbunătățită a rachetei Bazalt P-500 produsă în timpul Uniunii Sovietice (avea o rază de acțiune de peste 500 de kilometri). De asemenea nava era dotată cu sistemul de rachete S-300 Fort, sistemul fiind destinat asigurării apărării antiaeriene zonale, fiind capabil să asigure inclusiv apărarea unui raion (precum Peninsula Crimeea și provincia Herson, acum ocupată de trupele ruse) sau a unei escadre de nave împotriva atacurilor adversarului. Nava a fost reperată de dronă Bayraktar TB2 moment în care radarul Mineral-U al sistemului bateriei ucrainene Neptun a fost activat și folosit pentru foarte scurt timp în direcția navei rusești pentru a obține o localizare mult mai precisă. Situația cu drona a blocat practic vizualizarea semnalului radar de la stați de sol uraniană. Radarul Mineral-U al sistemului Neptun este un radar de tip Over-The-Horizon (OTH), care poate detecta ținte și după linia orizontului (distanța teoretică pentru acest radar ar fi de circa 600 de km). Folosirea însă a unui astfel de radar puternic avertizează și inamicul, mai ales dacă e utilizat pentru un interval de timp mai îndelungat. După localizarea țintei cu radarul Mineral-U, unul din lansatoarele Neptun[3] ar fi lansat rachetele necesare atacului. Ucraina a început să dezvolte racheta Neptun în 2013, ca mijloc de descurajare împotriva puterii maritime rusești de pe coasta sa de sud-est. Se bazează pe un model rusesc mai vechi, KH-35 (sistem proiectat să distrugă portavioanele americane), în a cărei construcție inițială a fost implicată și Ucraina. De fapt Ucraina a fost definită de fabricile de armament ale URSS unde se produceau de la elemente ale submarinelor nucleare la motoare de avioane, tancuri și elicoptere de transport și atac dar și avioane de transport trupe-Antonov 24 sau 26. Rachetele Neptun sunt poziționate pe un lansator montat pe camion. Se vorbește de două rachete care au lovit nava, însă nu se știe câte rachete au fost lansate de către ucraineni. Suntem în război iar știrile care vin din diferite surse nu pot fi verificate uneori, așa că le prezentăm sub condiția verificării/validării ulterioare. Nu este clar dacă (Moscova s-a scufundat) ca victimă a rachetelor ucrainene, incompetenței Rusiei, ghinionul sau unei combinații a tuturor celor trei. Cert este însă că a fost cea mai mare pierdere a unei nave militare ruse din ultimii 40 de ani și va ridica întrebări îngrijorătoare nu numai pentru Moscova, ci și pentru planificatorii militari din întreaga lume. Navele din flota rusă de la Marea Neagră au fost în larg de la începutul războiului, lansând periodic atacuri cu rachete de croazieră împotriva țintelor din interiorul Ucrainei. Flota a întrerupt, de asemenea, accesul Ucrainei la Marea Neagră, înlăturând o linie economică cheie. Acum s-au retras în larg din cauza pericolului prezentat de rachetele ucrainene.
Marea Neagră primește „cu dragoste” a doua navă rusească de război importantă.

Moskva, din nou scufundată

Puțină istorie nu strică. Marea Neagra devine, încet dar sigur, cimitirul distrugătoarelor/crucișătoarelor rusești. Am preluat, pentru aducerea aminte, dintr-un articol din Adevărul următoare istorie de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial: ”La 26 iunie 1941[4], sovieticii au pornit un atac naval pe timp de noapte, de la Sevastopol spre Constanţa, peste Marea Neagră, pentru a executa lovituri asupra instalațiilor petroliere şi a sistemului de apărare al Constanței. Grupul de atac sovietic era format din distrugătoarele Harkov şi Moskva, ambele cu rol de lider, cu punctul de comandă pe Harkov, susținute de navele de siguranță Soobrazitelnîi, Smîşlenîi şi crucișătorul Voroşilov. În zona Midia, se aflau canoniera Ghiculescu, în misiune de supraveghere pe zona de nord a barajului de mine, şi distrugătoarele Regele Ferdinand şi Mărășești. La sud, în dreptul localității Eforie se aflau: torpilorul Sborul şi distrugătoarele Regina Maria şi Mărăști. Pentru contracararea atacurilor aeriene, în rada portului se găseau puitorul de mine Amiral Murgescu şi canoniera Eugen Stihi. Submarinul Delfinul se afla în patrulare de noapte, la 60 de mile est de Constanţa. La ora 04.02, distrugătorul Harkov a deschis focul cu tunurile asupra rezervoarelor de petrol situate în apropierea aeroportului civil din Constanţa, astăzi zona CET. După primele trei salve, a început să tragă şi Moskva. Rușii au executat focul fără corecție, iar la scurt timp s-a observat o coloană mare de fum la uscat, semn că şi-au atins țintele. Pe cer a apărut avionul Tupolev SB al aviației sovietice, care a început să lanseze bombe asupra Constanței. La ora 04:03 la bordul navelor românești s-a ordonat „ocuparea posturilor de luptă“. Distrugătoarele inamice trăgeau spre oraș, pe direcția gării Palas. La ora 04.09 a decolat hidroaviația românească pentru observare şi supraveghere. Simultan, tot la 04:09, distrugătoarele românești au deschis focul asupra navelor inamice, în timp ce bateria germană Tirpitz şi-a reglat tirul asupra distrugătorului Moskva. Cel mai puternic răspuns venea de la sud, de unde trăgeau simultan distrugătoarele Regina Maria şi Mărăști, secondate de puitorul de mine Amiral Murgescu. Şi Bateria Elisabeta, instalată la Agigea, a deschis focul asupra distrugătorului Harkov. Astfel, rușii au fost prinși în mijlocul tirului încrucișat de artilerie. În jurul navelor sovietice au început să cadă, tot mai aproape, proiectile: “prima salvă a fost la 10 cabluri de navă, a doua la mai puțin de 5 cabluri, iar a treia, nu mai departe de 1-1,5 cabluri” au povestit ulterior membrii echipajului de pe Moskva. La ora 04.12, comandantul grupului de lidere a ordonat „Moskva” să înceteze tragerea, să lanseze o perdea de fum şi să ia drum de întoarcere. La ora 04.21, la babordul distrugătorului Moskva are loc o explozie, iar nava se rupe în două. „Harkov” şi-a căutat o ieșire din raionul de tragere. A mărit viteza la 30 de noduri şi a executat zig-zag artileristic, fiind urmărit de bateriile de coastă”. Cine a distrus crucișătorul rus nu este foarte clar. La fel ca acuma. După unele teorii a fost lovit de artileria românească după altele s-a lovit de o mină iar după o teorie occidentală a fost scufundat de focul conaționalului său naval.

Actualul crucișătorul Moskva ”putea” transporta 16 rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune, iar scoaterea lui din luptă reduce puterea de foc a Rusiei în Marea Neagră. Este, de asemenea, o lovitură pentru prestigiul rusesc într-un război deja văzut pe scară largă ca o gafă istorică. Acum când intră în cea de-a opta săptămână, invazia Rusiei, a stagnat din cauza rezistenței luptătorilor ucraineni susținută de arme și alte ajutoare trimise de națiunile occidentale dar și din cauza pierderilor în omeni și tehnică a rușilor. Marea întrebare este dacă aceasta scufundare a navei fanion a Federație Ruse în Marea Neagră ar putea afecta vreo viitoare mișcare a Rusiei de a debarca forțele amfibii, ca parte a unui atac asupra Odessei? Apoi mai este o problemă: Ce ar putea însemna acest moment pentru strategia rusă? Directorul CIA, William Burns, a avertizat despre „disperarea” președintelui rus, Vladimir Putin, care ar putea recurge la utilizarea unei arme nucleare tactice sau cu randament redus, ca urmare a eșecurilor militare ale țării sale.

Războiul va dura. Cât? Greu de spus

Recenta dorință a Rusiei de a admite public costurile umane și economice ale invaziei Ucrainei sugerează că Putin [se pregătește] acum pentru un conflict prelungit care va necesita sacrificii viitoare, „justificat” de o narațiune internă conform căreia acesta este un război de necesitate, nu de alegere pentru Rusia”, a postat pe Twitter președintele Council on Foreign Relations Richard Haass. Deocamdată exodul diplomaților ruși înapoi în țara lor continuă cu sau fără voința lor. 400 de funcționari ai ambasadelor ruse din Occident au fost expulzați. Singurele țări care nu au expulzat pană la finele săptămânii trecute au fost Ungaria, Malta și Cipru. Austria are 290 de diplomați ruși fiind expulzați cu mare greutate doar patru funcționari diplomatici. Stai și te întrebi de ce oare cancelarul austriac a fost în vizita la Moscova?. Rămâne Viena placa turnată a operațiunilor de spionaj rusesc în estul Europei? Rețele oficiale de spionaj ale Rusiei se subțiază dramatic. Rămân în funcțiune numai acoperiții. Polonia cu 45 și Cehia cu 35 sunt în topul expulzărilor. Dezastrul diplomatic al Rusie este evident.

Alături de Ucraina

Promițând că SUA vor continua „să fie alături de Ucraina”, președintele Joe Biden și administrația sa au angajat 2,6 miliarde de dolari în ajutor militar SUA pentru Ucraina de la invazia Rusiei din 24 februarie, furnizând o serie de arme pentru apărarea Ucrainei împotriva agresiunii ruse. Din august, 2021, ajutorul militar al SUA pentru ca Ucraina să respingă Rusia a depășit 3 miliarde de dolari sub președinție lui Biden. Peste 1.400 de sisteme antiaeriene Stinger. Aproximativ 5.500 de rachete Javelin. Peste 7.000 de arme de calibru mic. Și 50 de milioane de cartușe de muniție. Cea mai recentă rundă, 800 de milioane de dolari în ajutor militar autorizat, a ridicat suma totală angajată pentru Ucraina la 3,2 miliarde. A existat, de asemenea, asistență indirectă pentru aliați, cum ar fi un sistem de rachete Patriot pe care SUA l-au repoziționat în Slovacia după ce guvernul său a fost de acord să furnizeze un sistem de apărare aeriană S-300 Ucrainei. Biden a oferit încă 800 de milioane de dolari pe 13 aprilie pentru a lărgi capacitățile militare ale Ucrainei pentru un război prelungit.

Rusia tocmai a avertizat SUA de faptul că „consecințe imprevizibile” ar putea urma înarmarea Ucrainei de către Washington, potrivit unei „note diplomatice oficiale de la Moscova”, a raportat Washington Post joi seară, 14 aprilie, la două zile după ce se presupune că nota a fost transmisă de la Moscova la Washington.

Potrivit Pentagonului, SUA au oferit următoarea asistență Ucrainei: peste 1.400 de sisteme antiaeriene Stinger, mai mult de 5.500 de sisteme anti-blindate Javelin, peste 14.000 de alte sisteme anti-blindate, peste 700 de sisteme aeriene fără pilot tactice Switchblade, 18 obuze de 155 mm (tunuri de lungă durată) și 40.000 de cartușe de artilerie de 155 mm, 11 elicoptere Mi-17, sute de vehicule cu roți multifuncționale blindate de mare mobilitate, 200 de transportoare blindate de personal M113, peste 7.000 de arme de calibru mic, peste 50 de milioane de cartușe de muniție, 75.000 de seturi de veste antiglonț și căști, sisteme de rachete ghidate cu laser, sisteme aeriene fără pilot Puma, nave de apărare de coastă fără pilot, 14 radare de contra-artilerie, patru radare contra mortar, două radare de supraveghere aeriană, muniții antipersonal Claymore M18A1, explozivi C-4 și echipamente de demolare pentru depășirea obstacolelor, sisteme tactice de comunicații securizate, dispozitive de vedere pe timp de noapte, sisteme de imagini termice, optice și telemetru laser, servicii comerciale de imagini prin satelit, echipament de protecție pentru eliminarea munițiilor explozive, echipamente de protecție chimica, biologica, radiologica, nucleara, rechizite medicale și truse de prim ajutor.

Administrația Biden a autorizat pe 13 aprilie încă 800 de milioane de dolari în asistență suplimentară de securitate pentru Ucraina, în urma unui apel telefonic între Biden și Zelenski. Ajutorul vine în timp ce Rusia concentrează atacurile în regiunea de est a Donbas, după ce s-a retras din jurul capitalei ucrainene Kiev. Noile arme și mașini – 18 obuziere de 155 mm (tunuri cu rază lungă de acțiune), 40.000 de cartușe de artilerie și 200 de transportoare blindate M113 – sunt menite să extindă capacitățile militare ale Ucrainei pentru o luptă prelungită. Noua rundă de ajutor a oferit, de asemenea, 500 de rachete Javelin și sisteme anti-blindate, adăugându-se la aprovizionarea pe care SUA au furnizat-o deja. Pachetul include 10 radare de detectare a proiectilelor de artilerie AN/TPQ-36, două radare de supraveghere aeriană AN/MPQ-64 Sentinel, 300 de sisteme aeriene tactice fără pilot, 11 elicoptere și 100 de vehicule multifuncționale blindate. Alte echipamente au inclus „nave de apărare de coastă fără pilot”, deși Departamentul Apărării al SUA nu a dat detalii.

Scholz ezită în livrarea de echipamentelor militare

Ministrul german de externe Annalena Baerbock, aflată la Luxemburg pentru o întâlnire la începutul acestei săptămâni, a îndemnat țările occidentale să furnizeze Ucrainei „arme grele”, în timp ce a emis o critică ”subțire” la adresa cancelarului Olaf Scholz, care a amânat livrările de tancuri la Kiev. Cancelarul german Olaf Scholz este indecis cu privire la livrarea de tancuri de ultimă generație Ucrainei pentru lupta sa împotriva Rusiei, în ciuda presiunilor din partea altor oficiali de rang înalt, potrivit unor surse din sistemul de informații preluate de presa de la Bruxelles. Planul, promovat de vicecancelarul și ministrul Economiei Robert Habeck și de ministrul de externe Annalena Baerbock – ambii membri seniori ai Partidului Verzilor – ar implica trimiterea a aproximativ 100 de tancuri. Deciziile de acest fel vin pe fondul unei acceptări tot mai mari în Berlin și alte capitale occidentale că războiul Rusiei în Ucraina ar putea dura luni sau ani, iar Kievul face apel direct pentru astfel de echipamente. O decizie în această privință era așteptată cu interes cât de curând. Șeful companiei germane Rheinmetall, Armin Papperger, a declarat pentru cotidianul german Handelsblatt că firma sa ar putea livra Ucrainei până la 50 de tancuri de luptă Leopard I. Vehiculele sunt vechi de zeci de ani, dar încă funcționale, ele putând fi recondiționate și gata de luptă în șase săptămâni, a spus Papperger – dar când Scholz a fost întrebat dacă își va da acordul, el nu a răspuns. În timp ce guvernul ceh a trimis deja Ucrainei tancuri T-72 din epoca sovietică și vehicule blindate de transport de trupe BMP-1, care sunt identice cu modelele pe care armata ucraineană le folosește deja, tancurile germane ar marca un nou nivel al armamentului greu occidental în război. Germania ia în considerare, în mod special, trimiterea de tancuri ușoare „Marder”, vehicule blindate echipate cu rachete antitanc. Compania germană de apărare Rheinmetall a semnalat că ar putea furniza 100 de astfel de tancuri, care se află în prezent pe terenul companiei. Politicienii discută, de asemenea, dacă Berlinul ar putea furniza în mod similar Ucrainei tancurile sale de luptă grele „Leopard” de ultimă generație. Există însă probleme logistice. Germania ar trebui să antreneze soldați ucraineni să folosească aceste tancuri, să-i învețe pe mecanici cum să le întrețină și să asigure aprovizionarea cu muniții și piese de schimb, au spus oficialii. Strack-Zimmermann, membru al Parlamentului german, a avertizat că astfel de măsuri nu pot fi făcute pe pământul ucrainean „pentru că, conform dreptului internațional, atunci vom fi parte la război” a spus aceasta. Baerbock, ministrul de externe, a declarat la începutul acestei săptămâni că Berlinul încearcă să rezolve „problemele tehnice în livrarea și utilizarea” armelor mai avansate pentru Kiev. O altă problemă este dată de faptul că tancurile aflate pe terenul Rheinmetall sunt în mare parte materiale militare dezafectate, ar trebui să fie recondiționate înainte de a fi trimise în Ucraina. O soluție ar putea fi trimiterea modelelor identice de la armata germană în Ucraina și, ulterior, înlocuirea tancurilor armatei cu cele recondiționate.

Rusia „folosește arme furate de Iran din Irak împotriva Ucrainei”

Rusia primește muniții și echipamente militare provenite din Irak pentru efortul său de război în Ucraina, cu ajutorul rețelelor iraniene de contrabandă cu arme, potrivit membrilor milițiilor irakiene susținute de Iran și ai serviciilor regionale de informații care cunosc acest proces. RPG-uri și rachete antitanc, precum și sisteme de lansatoare de rachete proiectate în Brazilia, au fost trimise în Rusia din Irak, deoarece campania Moscovei s-a zdruncinat în ultima lună, a scris The Guardian. Un sistem de rachete Bavar 373 fabricat de iran, similar cu S-300 rusesc, a fost donat Moscovei de autoritățile de la Teheran, care au returnat și un S-300, potrivit unei surse care a contribuit la organizarea transportului. Folosirea lumii interlope a traficului de arme ar semnala o schimbare dramatică a strategiei ruse, deoarece Moscova este forțată să se sprijine pe Iran, aliatul său militar din Siria, în urma noilor sancțiuni declanșate de invazia Ucrainei. Irakul a găzduit trupe americane și occidentale de la răsturnarea lui Saddam Hussein în 2003, iar SUA au antrenat și aprovizionat diverse unități ale armatei și ale forțelor speciale irakiene pentru a apăra guvernul de la Bagdad împotriva insurgențelor. După două decenii de război, țara este plină de arme. O mare parte a acestora au trecut legal în mâinile milițiilor șiite susținute de Iran, care se opun prezenței SUA în țară, dar din 2016 au fost încorporate oficial în forțele armate irakiene ca parte a luptei împotriva Statului Islamic. Cunoscute pentru eficiența lor în dezmembrarea „califatului” al Statului Islamic – și pentru tratamentul brutal pe care îl au asupra civililor sunniți – aceste grupuri au devenit actori puternici în sistemul de securitate din Irak. RPG-uri (grenade reactive) și rachete antitanc aflate în posesia lui Hashd al-Shaabi, cea mai puternică umbrelă a milițiilor șiite (pentru a înțelege importanta grupării va aduc aminte că Abu Mehdi al-Mouhandis, numărul doi al coaliției Hashd al-Shaabi, a fost ucis în timpul bombardării convoiului în care se afla general iranian Qassem Soleimani fostul șef al Quad/Iran), au fost transportate în Iran prin punctul de trecere a frontierei Salamja la 26 martie, unde au fost primite de armata iraniană și duse în Rusia pe marea Caspică, a spus un comandant al filialei de miliție care controlează trecerea. De asemenea, Ḥashd al-Shaabi a demontat și trimis, pe 1 aprilie în Iran, în bucăți două sisteme de lansatoare de rachete Astros II proiectate în Brazilia, cunoscute în Irak ca versiunea cu licență Sajil-60, potrivit unei surse din cadrul organizației. Acest tip de armament sofisticat (sisteme de lansare de rachete) ar fi benefice malițiilor pro ruse din Dombas. Ḥashd al-Shaabi controlează o mare parte din regiunea de graniță cu Iranul, ceea facilitează aceste tranzacții. Trei nave de marfă capabile să transporte astfel de încărcături – două sub pavilion rusesc și una sub pavilion iranian – au traversat Marea Caspică de la portul iranian Bandar Anzali la Astrakhan, un oraș rusesc din delta Volga cu aceste transporturi militare. Sancțiunile economice extinse impuse Moscovei de către națiunile occidentale de la invazia din 24 februarie au inclus interzicerea bunurilor cu dublă utilizare – articole cu scop civil și militar – cum ar fi piese de schimb pentru vehicule și anumite tipuri de electronice și dispozitive optice, precum și articole cu utilizări militare evidente. Se pare că producătorii ruși au fost puternic afectați de noile restricții, Ucraina afirmând că principala fabrică de vehicule blindate a țării, precum și o fabrică de tractoare, au rămas fără piese pentru fabricarea și repararea tancurilor.

NATO în pragul extinderii

Finlanda și Suedia deliberează dacă să abandoneze decenii de nealiniere militară pentru a se alătura NATO, liderii celor două țări nordice spunând că atacul Rusiei asupra Ucrainei a schimbat „întregul peisaj de securitate” al Europei. De asemenea, ar realiza exact ceea ce președintele rus Vladimir Putin a criticat: consolidarea și extinderea unei organizații care a fost formată în 1949 pentru a contracara Uniunea Sovietică. Finlanda va lua o decizie privind aderarea la NATO în „săptămâni mai degrabă decât în luni”, a anunțat prim-ministrul Sanna Marin, iar Suedia se apropie și ea de aderarea la Alianță. Vorbind la o conferință de presă comună cu prim-ministrul suedez Magdalena Andersson la Stockholm, Marin a confirmat că cererea de aderare este iminentă. Andersson i-a dat, de asemenea, cel mai puternic semnal de până acum că Suedia este gata să se alăture. „Există un înainte și un după 24 februarie”, a spus ea, referindu-se la ziua în care Rusia a invadat Ucraina. „Acesta este un moment foarte important în istorie. Peisajul securității s-a schimbat complet.” Un raport care analizează opțiunile de securitate ale Suediei urmează să fie prezentat parlamentarilor la Stockholm până la sfârșitul lunii mai, dar ar putea fi finalizat mai devreme, a spus Andersson. Cartea Albă a guvernului finlandez, nu a făcut recomandări politice concrete, dar a subliniat atât beneficiile, cât și riscurile aderării la NATO. Raportul guvernului publicat miercuri, 13 aprilie, a dat startul dezbaterii privind apartenența țării la alianță. Deși, așa cum era de așteptat, nu a făcut o recomandare cu privire la aderare, raportul a făcut o serie de puncte semnificative: că Finlanda are deja o capacitate de apărare puternică și este „interoperabilă cu NATO”, iar aderarea „nu ar obliga Finlanda să accepte arme nucleare, baze permanente sau trupe pe teritoriul său.” În ultimele luni sondajele au arătat că ambele țări sunt din ce în ce mai dornice să adere la NATO, suedezii fiind în mod constant mai dornici să facă acest lucru decât vecinii lor finlandezi. Finlanda, împreună cu Suedia vecină, a evitat aderarea la NATO, în ciuda alinierii strânse cu Occidentul, într-un efort de a nu provoca Rusia. Dar țara scandinavă împarte o graniță lungă de 1.300 de km cu Rusia și a fost tulburată de invazia Ucrainei de către Putin, fiind invadată și ea de Uniunea Sovietică în 1939. Între timp, partidul de guvernământ al Suediei a început în mod oficial să dezbată posibilitatea de a lansa o cerere de aderare, o mișcare care ar semnala o inversare completă a rolului în politica regatului scandinav, care a rămas neutru din punct de vedere militar. În Suedia, social-democrații de centru-stânga la guvernare s-au opus istoric aderării la NATO, dar conflictul de peste șase săptămâni din Ucraina a reaprins dezbaterea în regatul scandinav. O inversare a politicii partidului, care a condus timp de 40 de ani neîntrerupt țara, între anii 1930 și 1970, ar fi istorică și ar putea deschide calea pentru ca Suedia să solicite aderarea la NATO. Suedia este oficial nealiniată din punct de vedere militar, deși este partener NATO și și-a abandonat poziția de strictă neutralitate după încheierea Războiului Rece. Cu toate acestea, pentru Suedia, a rămas întrebarea cum să se alăture alianței militare fără a decepționa partea populației care este reticentă. Acum, se pare că ”stelele Suediei” s-ar putea să se alinieze în sfârșit – aproape fără niciun efort propriu. Într-adevăr, social-democrații suedezi au folosit istoric Finlanda ca un scut convenabil în problemele NATO. Prim-ministrul finlandez Sanna Marin a declarat în această lună că guvernul său „va încheia discuția înainte de mijlocul verii”, care, în acest an, se întâmplă să aibă loc cu câteva zile înainte de Summitul NATO de la Madrid. Marin și guvernul ei de centru-stânga nu par descurajați de faptul că purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, și purtătorul de cuvânt al ministerului rus de externe, Maria Zakharova, au anunțat „consecințe” dacă Finlanda (și Suedia) aderă la NATO. Moscova a declarat că va fi forțată să-și consolideze apărarea în Marea Baltică dacă Finlanda și Suedia se alătură NATO, inclusiv prin desfășurarea de arme nucleare.

În consecință Rusia a adus la granița cu Finlanda sistemul mobil de apărare de coastă K-300P Bastion-P, conceput pentru a elimina navele de suprafață până la și inclusiv grupurile de luptă de portavioane. Lituania a minimizat amenințarea, spunând că Rusia are deja arme nucleare în enclava sa din Kaliningradul baltic. Această afirmație nu a fost verificată în mod independent. Inversarea poziției Finlandei asupra aderării la NATO este absolut extraordinară. Atât de extraordinar, de fapt, încât guvernul Suediei se luptă să înțeleagă. Dar a oferit și Suediei cea mai incredibilă oportunitate în ceea ce privește potențiala aderare la NATO. Preluând conducerea în această chestiune, Finlanda face acum un pas energic înainte, scutind Suediei de necazul de a sparge gheața în chestiunile NATO. Ea absoarbe chiar și mult temuta lovitură rusă care a inclus până acum nu doar amenințări, ci și atacuri cibernetice împotriva ministerelor sale de externe și apărării. Rusia își face, desigur, rolul, demonstrând tuturor că nu este o țară cu care să ne așteptăm la relații de bună-credință. După cum a observat Marin în această lună, Rusia nu este vecinul care „credeam că este”. Secretarul general Jens Stoltenberg a declarat săptămâna trecută că Finlanda și Suedia s-ar putea alătura „cu ușurință” alianței, subliniind că ambele îndeplinesc standardele NATO când vine vorba de interoperabilitate (ambele țări au participat în mod regulat la reuniunile NATO de la Bruxelles în ultimele luni). Dar toți membrii NATO trebuie să aprobe cererea – să vedem dacă Viktor Orbán din Ungaria își dă acordul.

Post Scriptum:

Să auzi și să nu crezi! Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a anunțat pe 15 aprilie într-o conferință de presă că Rusia ar putea declara „război” Ucrainei, la aproape două luni de la invadarea acestei țări! Rusia susține că acum derulează o „operațiune specială” în Ucraina. El spunea: „Dacă Ucraina își continua provocările prin atacarea orașelor rusești, Rusia va fi nevoita sa declare război împotriva Ucrainei”, a declarat Peskov. Tare! Asta însemnă Maskirova la nivel de stat!


[1] Spre deosebire de alte drone care sunt folosite doar pentru recunoaștere, Switchblade 300 poartă o mică sarcină explozivă (greutatea totală cu exploziv 2,5 kg), cea mai probabil folosită pentru a lovi oameni sau arme neprotejate, cum ar fi un lansator de mortar sau un amplasament de mitraliere expus. Costul este de 6.000 USD.

[2]Switchblade 600 cântărește 23 kg, este portabilă și poate fi instalată în 10 minute. Este proiectat să zboare până la 40 km în 20 de minute, apoi să zăbovească încă 20 de minute (oferindu-i o rază totală de 80 km ). Atacă cu o viteză de 185 km/h, purtând un focos ATGM bazat pe FGM-148 Javelin, concepută pentru a neutraliza vehiculele blindate.

[3] Amintim că, pe 15 martie 2021, primele elemente ale complexului de rachete antinavă ”Neptun” au fost predate Forțelor Navale ale Ucrainei. Tehnica a fost introdusă în înzestrarea Divizionului 65 Rachete de Coastă dislocat în apropierea orașului Odessa. Un divizion standard de rachete coastă are un punct de comandă, trei baterii de lansare (în total șase lansatoare USPU-360), o baterie tehnică (6 TM-360) și elemente de sprijin. Proiectul complexului de rachete de croazieră ”Neptun” a fost inițiat în 2014, iar după șase ani a fost obținută aprobarea pentru intrarea în înzestrarea Forțelor Armate ale Ucrainei. Complexul este destinat distrugerii navelor cu un deplasament de până la 5.000 tone, având un focos de 150 kg. Racheta are o rază de acțiune maximă de 280 km și o masă de 870 kg, fiind prevăzută și pentru echiparea navelor și avioanelor de luptă.

[4] Citește mai mult: adev.ro/r8ztmh „Moskva“, distrugătorul pierdut de ruși în al Doilea Război Mondial, zace pe fundul Mării Negre-articol de Mariana Iancu