Poate vă mai aduceți aminte cei care a-ți făcut din ”greșeală” latina la școală (școala era încă școală la vremea mea!) de poetul roman Iuvenal sau Iuvenalis care a trăit între anii 60-130 d.Hr.? Iuvenal a scris Satirele, o critică aspră și pitorească a viciilor, lucrare care se remarcă prin realismul descrierilor, vioiciune, forță retorică și stil satiric de mare efect.

Are în poeziile sale multe construcții poetice care au rămas celebre: ”mens sana in corpore sano” sau ”rara avis”. Bine-înțeles mai sunt și alte pe care nu am să le înșir aici. Una dintre acestea este așa cum am spus ”rara avis” și face parte dintr-o frază mai lungă. Am să dau definiția din Dicționarul Oxford: în latină „Rara avis in terris nigroque simillima cycno” – ”O pasăre rară pe acest pământ, nu seamănă cu nimic atât de mult înafara de o lebădă neagră”. Acum 2000 de ani o lebădă neagră era într-adevăr o ”rara avis”, se cunoșteau doar lebedele albe, europene. Abia secole mai târziu, au fost descoperite lebedele negre în Australia. Lebedele negre au fost văzute pentru prima dată de europeni în 1697, când expediția olandezului Willem de Vlamingh a explorat râul Swan din Australia de Vest. Expresia ”o lebădă neagră” este interpretată și astăzi ca ceva ciudat și neașteptat, care se întâmplă într-un mod neprevăzut și schimbă o situație de mult stabilită, situație care se destramă din cauza apariției ”lebedei negre”.

Există o mulțime de exemple, de la epidemii la revoluții sociale și politice, de la victorii (sau înfrângeri) de război neprevăzute la tsunami, de la căderea meteoriților la baby boom, de la Cernobîl la Fukushima, de la Pearl Harbor la Vietnam. În cartea sa ”Lebăda neagră” Nassim Nicholas Taleb scrie despre situațiile neprevăzute. După cum Taleb a rezumat într-un interviu pentru The New York Times (Books of the time- articol de Janet Maslin în numărul din 16 noiembrie 2010), aceste fenomene neprevăzute au trei caracteristici: „raritatea, impactul extrem și predictibilitatea retrospectivă (deci nu prospectivă). Un număr mic de Lebede negre explică aproape totul în lumea noastră, de la succesul ideilor și religiilor până la dinamica evenimentelor istorice sau până la elementele din propria noastră viață personală”. A fost pandemia de COVID-19 o lebăda neagră? Unii au spus că pandemia provocată de coronavirus nu este sfârșitul lumii, ci este sfârșitul acestei lumi pe care am trăit-o până acum. Așa o fi? Se pare ca da!

Cealaltă analogie animală este ”rinocerul gri”. Există diferite specii de rinoceri, dar cele mai cunoscute sunt rinocerii africani negri și albi (cele pe cale de dispariție)  – acestea nu sunt culorile lor reale: pielea lor ”blindată” are un ton mai închis, cenușiu, în cazul rinocerului negru, sau unul mai deschis, în cazul rinocerilor albi. Rinocerul gri al analogiei este un amestec al ambelor tipuri și are caracteristicile ambelor specii.

De exemplu, imaginați-vă că vă aflați într-un vehicul de safari african: vedeți un rinocer gri în depărtare; la un moment dat acesta se grăbește brusc spre vehicul dumneavoastră; știți că este un animal foarte periculos și, prin urmare, reprezintă o amenințare probabilă și gravă… dar nu ascultați, deoarece credeți că vehiculul dumneavoastră va rezista unei potențiale încărcări a acestui pahiderm iritat. Când în cele din urmă lovește și distruge vehiculul, rănindu-te grav, îți dai seama că s-ar putea să fi fost nesăbuit, că avertismentele și semnele de pericol erau acolo, dar nu ai reușit să le urmărești. Michele Wucker, un autor american, comentator și analist politic specializat în economia mondială și anticiparea crizelor, în carte sa  despre rinocerul gri (The Gray Rhino: How to Recognize and Act on the Obvious Dangers We Ignore – 2016) distinge patru categorii de rinoceri/evenimente.

Rinoceri încărcați: probleme care apar brusc și care trebuie abordate rapid; trebuie să știm cât de repede se mișcă și ce daune pot face. Rinoceri recurenți: probleme care s-au mai întâmplat deja, așa că avem ceva experiență care poate fi folosită pentru a face față episodului actual (crize financiare, epidemii de gripă etc.). Meta-rinoceri, cei mai periculoși; sunt acei factori structurali care ne împiedică să ne ocupăm în mod adecvat de probleme; aici Wucker dă vina pe managementul afacerii, adică pe politica corporativă, pentru că este rigidă și impermeabilă la schimbare: este afacerea ca de obicei-business as usual- spun americani. În cele din urmă, există rinoceri neidentificați, cei care nu ne lasă să vedem care este cu adevărat problema; ea subliniază schimbările pe care inteligența artificială le va aduce în multe domenii, la care ne putem aștepta, dar care sunt incerte. Yuval N. Harari în 2018, de exemplu, a identificat unele dintre aceste schimbări sociale și economice, dar ele ar putea să nu fie dintre cele care să apară. Ceea ce este clar este că, în fața oricărui fel de rinocer gri, cea mai proastă opțiune posibilă este să nu faci nimic.

Rinocerul gri din relația China-SUA

Toată această digresiune de mai sus și, mai ales, cărțile menționate printre multe altele pe care le-aș putea cita, ne conduc la o concluzie de neevitat: se pot prevedea evenimente catastrofale (de fapt, cineva le-a prezis cu ceva timp în urmă). Nu suntem pregătiți să ne ocupăm de ele din cauza indiferenței (fie din partea guvernului, fie din partea experților, care preferă să speculeze anumite lucruri) sau din meschinărie. Când în sfârșit ne lovesc, ne concentrăm pe mecanismele obișnuite, arme, protocoluri etc., care, după toate spusele, nu funcționează pentru că au fost pregătite pentru alte tipuri de evenimente. Și, bineînțeles, ne acoperim spatele spunând că un eveniment a fost o ”lebădă neagră”, când în realitate era un ”rinocer gri”, care exista de mult timp și ne amenințase, dar îl ignorasem de bună voie. Un ”rinocer gri” este relația dintre SUA și China.

Odată cu războiul din Ucraina relația Beijing-Washington a trecut inițial pe planul doi. Acum revine în forță. După două zile de întâlniri intense în zilele 10 și 11 mai 2023 la Viena între consilierul pentru securitate națională Jake Sullivan și diplomatul chinez de top Wang Yi, cele două națiuni au folosit un limbaj identic pentru a descrie discuțiile: sincere, concrete, constructive. Pentru diplomați, asta echivalează cu o recenzie extraordinară a momentului derulat la Viena. Este un game changer al actualei politici dintre cele două capitale, mai ales acum cu ocazia desfășurării summitului G7 de la Hiroșima din Asia lui Soare Răsare.  Să nu uitam ca această întâlnire a fost precedată de întâlnirea de la Beijing a ministrului chinez de externe Qin Gang cu ambasadorul american Nicholas Burns. Qin a transmis la Washington un mesaj sever asupra înarmării Taiwanului, acuzând SUA că subminează „impulsul pozitiv al relațiilor dintre SUA și China câștigat cu greu”. Totuși, Qin a spus că stabilizarea legăturilor dintre SUA și China este o sarcină urgentă, iar întâlnirea a fost pentru Burns, un diplomat veteran, o interacțiune rară la un nivel înalt de când și-a preluat postul în urmă cu mai bine de un an. Beijingul a refuzat, în general, cererile recurente ale SUA pentru apeluri telefonice, întâlniri și alte canale de comunicare între oficialii apărării.

Un obiectiv principal pentru Washington este evitarea accidentelor, deoarece armatele americane și chineze operează una lângă cealaltă în jurul Taiwanului, în Marea Chinei de Sud și în alte părți ale Oceanului Pacific. Să amintim doar ca submarinul USS Florida (Clasa Ohio) cu 154 de rachete de croazieră Tomahawk se află în vizită într-un port sud-coreean ca urmare a noii strategii din Indo-Pacific a americanilor. Secretarul Apărări al SUA Loyd Austin a reiterat această îngrijorare pe 13 mai 2023 și a spus că a luat legătura cu generalul Li cărui „i-a trimis o scrisoare și s-a oferit să vorbească cu el”.

Ministerul Apărării al Chinei continuă, de asemenea, să fie rigid la cererile Pentagonului pentru o întâlnire între secretarul Apărării Lloyd Austin și ministrul Apărării al Chinei, generalul Li Shangfu, întâlnire care ar urma să aibă loc în timpul unei conferințe anuale de securitate ce va avea loc la Singapore, luna viitoare. O îngrijorare din partea Beijingului este că generalul Li rămâne sub sancțiunile SUA impuse atunci când a condus departamentul de armament al Armatei de Eliberare a Poporului în 2018 și a achiziționat avioane de luptă Su-35 și echipamente pentru sistemele de rachete sol-aer S-400 din Rusia. Acele sancțiuni – care îi interzic generalului Li transferurile financiare din SUA sau din zone sub jurisdicția SUA – nu ar afecta o întâlnire într-o țară terță, potrivit unui oficial al apărării din SUA. Oficialul a mai spus că China a comunicat că dorește ridicarea sancțiunilor, dar nu a comunicat direct cu Departamentul de Apărare.

Ce mesaj a dat întâlnirea de la Viena?

Se spune în mediul diplomatic că mesajul SUA de la Viena a fost un „da” categoric pentru ”logodnă”. De exemplu,  Sullivan a lăudat medierea lui Wang pentru curmarea rivalității acerbe dintre Arabia Saudită și Iran, explicând că Statele Unite nu ar fi putut juca un rol similar din cauza antipatiei sale reciproce față de Iran, dar a salutat efortul Chinei de a reduce conflictul din regiune. Deschiderea propusă către China de Casa Albă, mai bine zis de Biden, a fost motivată de o idee simplă: Statele Unite nu vor să înceapă un nou Război Rece. Deși a durat prea mult ca președintele Biden să implementeze această perspectivă, înclinându-se un timp în fața „noii înțelepciuni convenționale” de la Washington care spune că cu cât confruntarea cu China este mai stridentă, cu atât mai bine. Dar se pare că și-a găsit vocea și calea personală.

A vorbi despre resetări în politica externă este întotdeauna riscant, iar acest lucru este valabil mai ales în cazul relației Washingtonului cu Beijingul. Aceste două superputeri ar putea fi „Destinate războiului”, așa cum a avertizat profesorul de la Harvard Graham Allison într-o carte cu acest titlu. Ceea ce le-a lipsit celor două state, în relația lor din ce în ce mai combativă, a fost un spațiu comun. Acest  spațiu comun pare să fi apărut în timpul discuțiilor lungi și detaliate dintre Sullivan și Wang. Discuția de la Viena a fost importantă pentru că ambele părți au alergat din greu în direcții opuse în ultimii ani. Administrația Biden s-a concentrat pe reconstruirea alianțelor și parteneriatelor militare americane, dar a avut un angajament puțin constructiv cu Beijingul. China a proclamat un parteneriat „fără limite” cu Rusia și a promovat o alianță a celor ”vătămați”, dar, în acest proces, a respins superputerea care contează cel mai mult pentru viitorul său. Ce a fost diferit la Viena? 

Din relatările care au apărut, a fost parțial o ”chestiune de chimie”. Scurtele relatări oficiale ale întâlnirii dintre Sullivan și Wang Yi au sugerat tensiunile imense dintre Washington și Beijing și luptele pe care ambele părți le au pentru consolidarea legăturilor. Sullivan și Wang sunt amândoi politicieni suficient de încrezători pentru a vorbi în afara scenariului/ manualului diplomatic al celor două ministere de externe. 

Peste aproape o duzină de ore de discuții, au aruncat în sertare programele existente. Ei au încrederea șefilor lor, președinții Biden și Xi Jinping, pentru a se angaja într-o discuție detaliată despre probleme sensibile. Ei par să fi găsit un limbaj pentru discuțiile dintre superputeri, cum ar fi ceea ce a existat cândva între Statele Unite, Rusia și China și limbaj care s-au pierdut după 1990.  Alte probleme ridicate în discuții, care au durat între opt și zece ore în cele două zile, au inclus cazurile americanilor reținuți în China și oprirea exportului de substanțe chimice folosite pentru a produce fentanilul (este un analgezic opioid sintetic utilizat ca anestezic general și în tratamentul durerilor cronice și severe; este eliberat doar pe bază de rețetă specială pentru substanțe narcotice fiind utilizat ilicit ca drog, adesea în asociere cu heroină sau cocaină). Se spune că Sullivan și Wang au discutat pe larg despre războiul din Ucraina și despre problema Taiwanului – probleme aflate în centrul tensiunilor pentru ambele guverne. „Această întâlnire a făcut parte din eforturile continue de a menține linii deschise de comunicare și de a gestiona în mod responsabil concurența”, a spus Casa Albă. Agenția de presă guvernamentală a Chinei, Xinhua, a declarat că discuțiile au avut ca scop „înlăturarea obstacolelor în calea promovării relațiilor chino-americane, oprirea căderii și stabilizarea (ei)”.

Contactele urmează după câteva luni neplăcute în relații dintre cele două state după ce SUA au doborât un balon de supraveghere chinez, au avertizat Beijingul să nu înarmeze Rusia în războiul din Ucraina și i-au permis președintelui Taiwanului să călătorească în SUA. În săptămânile care au urmat, Beijingul nu a susținut eforturile administrației Biden de a relua contactele, respingând apelurile pentru un dialog telefonic între președintele Biden și liderul chinez Xi Jinping. Chinezii au acuzat SUA de izolare și au intensificat o campanie de mesaje pentru a prezenta SUA drept provocator global începând o relație diplomatică energică în Europa pentru a încerca să despartă alianța occidentală transatlantică.

Oficialii administrației Biden au cerut în mod repetat o mai bună comunicare cu Beijingul, parțial pentru a preveni orice conflict și a-i asigura pe aliați dar și pe alții că Washingtonul poate gestiona o relație agitată cu China, un partener comercial major pentru multe națiuni. Washingtonul încearcă, de asemenea, să pară responsabil, astfel încât să nu piardă un ”concurs global” de imagine publică în favoarea Beijingului, potrivit oficialilor americani. Întâlnirea Sullivan-Wang s-a realizat rapid și a fost mai ușor de aranjat într-un loc dintr-o țară terță. Ambele părți văd valoarea unui fel de acest canal de profil redus pentru a gestiona unele dintre problemele mai complexe din relația bilaterală. În ciuda întâlnirii Sullivan-Wang și a altor tentative de dezgheț, Beijingul a rezistat să  reprogrameze o vizită a secretarului de stat Antony Blinken, după ce acesta a anulat o călătorie mult anticipată din cauza incursiunii balonului spion în spațiul aerian al SUA la începutul acestui an. Sullivan și Wang nu au discutat despre anumite date pentru o călătorie a lui Blinken la Beijing, deși sunt așteptate discuții ulterioare.

China insistă că nu va abandona Rusia, partenerul său de lungă durată. Beijingul pare să înțeleagă că acest conflict nu va fi rezolvat pe câmpul de luptă, ci prin diplomație. În timp ce Ucraina pregătește o contraofensivă care ar putea respinge invazia rusă, China se teme că o serie de pierderi rusești în cascadă l-ar putea destabiliza pe președintele Vladimir Putin. Președintele Xi a propus un plan de pace pentru Ucraina și a trimis un ambasador special (Li Hui-fost ambasador la Moscova 2009-2019) săptămâna aceasta la Kiev, la Moscova și alte capitale cheie precum Paris și Berlin. Oficialii americani se așteaptă ca rolul Chinei să nu fie de mediator, ci de control al acțiunilor Rusiei. Dacă Xi decide că este timpul ca acest război să se încheie, Putin are puține alternative. De aceea, se spune că Kremlinul a privit cu groază angajamentul chino-american de săptămâna trecută.

Care a fost fundalul acestor discuții de la Viena?

Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Chinei a spus că „relațiile China-SUA ar trebui să fie un joc cu sumă zero, nu un joc în care o parte concurează sau prosperă în detrimentul celeilalte.” În fundalul discuțiilor de la Viena au fost două întrebări nemilos de pragmatice pentru China. 

Prima întrebare: Statele Unite se află într-un declin inevitabil în timp ce China se îndreaptă către un ascendent inevitabil? Politicile lui Xi s-au bazat pe ambele rezultate, dar ultimii ani au ridicat întrebări la Beijing. Economia și cadrul social al SUA au demonstrat o rezistență surprinzătoare, iar tehnologia sa rămâne în top celor mai bune din lume. China și-ar fi putut imagina că era dominantă în inteligența artificială (AI), de exemplu, până la impactul exploziv al GPT-4. China, între timp, s-a confruntat cu ”vânturi negative” economice și politice. Dominația sa globală este departe de a fi sigură. Conducerea chineză dezbate, în culise, această chestiune a puterii Americii. O postare pe blogul personal a lui Fu Ying, un fost diplomat chinez important, ”pune în termeni voalați întrebarea dacă o țară ar trebui să pună la îndoială puterea alteia” scrie Wall Street Journal.

Postarea a fost eliminată de pe site-ul universității unde predă, iar oficialii americani spun că se pare că Fu a fost mustrat pentru aceasta. Ceea ce este evident este că problema este în dezbatere. O a doua întrebare esențială pentru China este dacă prelungirea războiului din Ucraina este în interesul Beijingului?. Unii oficiali chinezi ar fi susținut că un război lung este bun pentru China, deoarece Statele Unite sunt blocate în conflict și legăturile Rusiei cu China sunt întărite. Dar se pare că există un contraargument tot mai mare conform căruia războiul întărește alianțele Americii în Europa și Asia și creează probleme pe termen lung Chinei. Până și NATO își va deschide un birou la Tokio. Întrebări sunt și pentru administrația Biden. Întrebarea fundamentală a fost dacă este în interesul Americii să accepte rolul din ce în ce mai mare al Chinei la nivel global și să lucreze cu liderii chinezi pentru a atinge obiectivele comune?. Angajamentul chino-american s-a concentrat pe probleme „soft” precum sănătatea, hrana și schimbările climatice. Dar Biden l-a încurajat pe Sullivan să se implice în probleme de securitate de bază, cum ar fi Ucraina. 

Un proverb spune:  ”câțiva muguri verzi nu garantează înflorirea primăvara, darămite o vară coaptă”. Dar, pe baza relatărilor chineze și americane, ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută la Viena a fost începutul unui proces de implicare regulată, directă, care va aduce beneficii ambelor părți. Ca și în cazul întâlnirilor  de la Viena, administrația Biden l-a trimis anterior pe Sullivan în țări terțe pentru a se întâlni cu omologul său chinez în perioadele anterioare tensionate în relațiile dintre SUA și China. Oficialul administrației a spus că Sullivan s-a întâlnit în iunie anul trecut la Luxemburg cu predecesorul lui Wang și că întâlnirea din această săptămână a fost prima de când domnul Wang a preluat portofoliul de cel mai important diplomat- Directorul Comisie Centrale de Afaceri Externe al Partidului Comunist Chinez. Raportul de la Casa Albă despre întâlnire spunea: „Cele două părți au convenit să mențină acest important canal strategic de comunicare pentru a promova obiectivele propuse”.

Pe lângă vizita lui Blinken, ambele guverne au discutat și despre vizitele la Beijing ale secretarului Trezoreriei Janet Yellen și ale secretarului pentru Comerț Gina Raimondo. Biden și Xi au convenit asupra reluării schimburilor regulate la nivel înalt în noiembrie anul trecut, după ce astfel de contacte, cândva de rutină, s-au diminuat în timpul pandemiei și din cauza dezacordurilor privind comerțul, drepturile omului și Taiwanul. 

Post Scriptum: Să nu uităm ce spunea Winston Churchill ”Americanii găsesc întotdeauna singura soluție corectă. După ce le-au încercat pe toate celelalte” Se pare ca de data asta au găsit soluția potrivită din mai puține încercări! Și asta nu este totul: un înalt oficial diplomatic din Liga Arabă a dezvăluit în exclusivitate pentru site-ul The Cradle că în prezent au loc negocieri directe, secrete, între guvernele SUA și Siria. Diplomatul, care a dezvăluit informația sub condiția anonimatului, a spus că „discuțiile au avut loc în capitala Oman, Muscat, „orașul negocierilor secrete” între Washington și mai multe națiuni din Asia de Vest scrie The Cradle. El a mai subliniat că „întâlnirile au inclus personalități de securitate din ambele țări și reprezentanți ai ministerelor de externe”.

În timpul discuțiilor, oficialii sirieni au făcut presiuni în principal pentru retragerea completă a trupelor de ocupație americane din țară. Potrivit surselor de teren care au discutat cu The Cradle, aproximativ 2.000 de militari americani sunt prezenți în orice moment pe teritoriul sirian în 22 de baze americane – o cifră mai mare decât numărul oficial dat de Pentagon de 900 de militari. În timpul discuțiilor de la Muscat, sursa a subliniat că „trimisul american a confirmat în mod repetat că are informații precum jurnalistul Austin Tice este în viață și este deținut într-un centru de detenție al armatei siriene. Cu toate acestea, delegația siriană a insistat că nu are informații despre Tice, Damascul exprimându-și disponibilitatea de a depune toate eforturile posibile pentru a-i dezvălui soarta.” Jurnalistul independent și fost ofițer al Corpului Marin al SUA, Austin Tice a fost răpit în 2012 de grupuri armate într-o suburbie a Damascului. La începutul acestei luni, secretarul de stat al SUA Antony Blinken a dezvăluit că Washingtonul a fost „angajat cu Siria și cu țări terțe” pentru a-l găsi pe Tice- scrie The Cradle.