De 6 ani repetam aceeasi polemica perpetuand un dialog al surzilor pe tema restrictiilor pe piata muncii europene aplicate romanilor si bulgarilor.

Stim ca a existat o perioada de tranzitie obligatorie de 2 ani, dupa care fiecare stat putea sa prelungeasca perioada cu trei, apoi cu inca 2 ani in care sa aplice restrictii. Unele state (9 la numar la care s-a alaturat si Spania in 2011) au considerat ca este benefic sa se foloseasca de toti cei 7 ani, dar la 1 ianuarie 2014 vor fi puse in situatia de a nu mai avea ce amanari sa impuna. Din punctul meu de vedere este o situatie oarecum contraproductiva pentru toti cei implicati si mai ales pentru oameni.

S-a dovedit prin intermediul studiilor stiintifice ca restrictiile impuse pe piata muncii au produs efecte negative. Au incurajat munca la negru, astfel ca muncitorii romani nu au avut aceleasi drepturi ca si ceilalti lucratori europeni, fiind in multe cazuri exploatati. Au favorizat extinderea fenomenului fraudarii sistemului de protectie sociala si a evaziunii fiscale. Angajatorii nu au mai platit taxe si impozite si acest lucru a afectat considerabil economia statului gazda. De asemenea s-a ajuns la scaderea salariilor in urma valului de incadrare ilegala a fortei de munca, devenita astfel extrem de ieftina.

Pe de alta parte, PIB-ul mai multor tari a crescut datorita valorii fortei de munca calificata a romanilor, care, onest vorbind, printr-o politica duala este in acelasi timp si vanata de tarile occidentale.

In mod clar restrictiile sunt cele care au declansat situatiile si deficientele pe care liderii europeni le reclama. Daca restrictiile ar fi fost inlocuite de politici sanatoase privind forta de munca, o astfel de situatie ar fi fost evitata.

Romanul si bulgarul – Tapi ispasitori in batalii electorale

Cum populismul, eurosceptismul si nationalismul cresc in Europa, asa cum ne asteptam, tema imigratiei a devenit tema electorala in majoritatea statelor europene.

In Franta cazul partidului de extrema dreapta a candidatei Marie Le Pen este emblematic. Ea a reusit sa stranga un scor record, iar principala sa tema a fost reprezentata tocmai de critica adusa liberalizarii pietei muncii si ridicarii restrictiilor pentru romani si bulgari, adica cei care ar veni sa ia locurile de munca ce se cuvin francezilor. Un discurs puternic populist, mizand pe emotional si pe teama virtuala a francezilor, dar o teama generata de fapt de contextul crizei globale, mai degraba decat de imigrantii romani.

Acelasi scenariu il regasim si in cazul Marii Britanii si a formatiunii eurosceptice UK Independence Party (UKIP). In Germania s-a ajuns la apelative de genul “imigrantii saraciei” care reprezinta un pericol pentru serviciul de protectie sociala si astfel s-au propus inasprirea restrictiilor, urmate de expulzari si interdictii de calatorie.

Totusi, daca analizam corect, observam ca toate aceste frustari exprimate de ambele parti, au fost generate tocmai de prezenta acestor restrictii. Daca frontierele pe piata muncii ar fi fost ridicate, iar statele membre si-ar fi pregatit strategii guvernamentale de includere a muncitorilor straini pe piata interna a muncii, in asa fel incat din punct de vedere economic sa maximizeze fluxul de forta de munca ieftina si calificata, atunci probabil ca acum nu am mai fi in aceasta situatie care se anunta deja periculoasa.

Am apreciat luarea de pozitie a Scotiei, care, cu o abordare tare isteata sustine : “salutam contributia pe care noii scotieni o pot aduce economiei si societatii. Muncim din greu pentru a atrage cele mai bune talente internationale in universitatile noastre si pe piata fortei de munca”, a precizat un purtator de cuvant al partidului de la guvernare.

Mai sunt oficiali europeni, din Italia, chiar din Germania, care vad avantajele liberalizarii complete a pietei muncii europene si in special beneficiile economice.

Scandalurile cu expulzarile, cu acuzele privind rata infractionalitatii, cu problemele de incluziune a comunitatii de rromi, au adus prejudicii majore imaginii Romaniei, prejudicii care nu vor fi foarte usor sterse. Toate aceste frustari se vor rasfrange asupra oamenilor care cu buna credinta cauta un loc de munca mai bine platit, care poate merg doar sa viziteze sau care aleg sa studieze in universitatile europene.

Bineinteles ca a existat si presiunea cresterii ratei somajului, aceasta fiind pusa si pe seama prezentei muncitorilor romani si bulgari. Dar oare aceasta prezentare a realitatii nu este doar un joc prin care s-a incercat mascarea unor deficiente guvernamentale in legatura cu solutiile economice, sau mai degraba lipsa si ineficienta lor, deficiente prezente si in sectorul afacerilor interne si a politicilor sociale.

Pe langa impactul de imagine, mai ingrijorator ar trebui sa fie impactul asupra economiei. Iar daca ianuarie 2014 este termenul limita la care se mai pot invoca restrictii, pentru urmatoarea perioada sunt necesare eforturi mult mai mari pentru a reface regulile pe piata muncii. Toate strategiile „de aparare” impotriva accesului muncitorilor romani si bulgari vor fi in zadar, dar ele vor fi cu siguranta bine mediatizate. Frustrarile vor creste, iar imaginea noastra externa se va deteriora constant.

Ele ar fi trebuit concepute de la inceput intr-o maniera constructiva, de maximizare a avantajelor oferite de o forta de munca ieftina, cu asteptari minime pentru servicii de protectie sociala si sanatate, si cel mai important, inalt calificata de obicei.

Paradoxul este ca, acum, trendul imigratiei muncii este spre nord si nu inspre statele care au impus restrictii severe. O tendinta absolut fireasca, dar care prezinta riscul de a angaja si aceste state in hora populismului.

O forta de munca pe care Romania o pierde constant si dramatic. Desi cu totii suntem constienti de nevoile oamenilor si necesitatea de a-si gasi un loc mai bun, totusi nu putem sa nu constatam ca emigratia fortei de munca, mai ales a celei inalt calificate, se prezinta deja ca un risc major la adresa natiunii romane.

Acestea fiind spuse, in final culegem roadele a ceea ce am semanat. Important este sa nu mai repetam aceleasi greseli.