(fără spațiu Schengen viabil, cu garduri de sârmă la frontiere și cu Turcia în conflict militar cu Rusia)

Europa-de-astazi-încotroPapa Francisc declara deunăzi: Știți care este soarta zidurilor (n.A.G. garduri de sârmă)? Toate se prăbușesc. Astazi, mâine, într-o sută de ani. Este adevarat că Europa este în dificultate. Trebuie să fim inteligenți când vine acest val migratoriu și, este adevarat, nu e ușor să gasești soluții. (…) Zidurile nu sunt niciodată soluții, pe când podurile sunt.

Oribilul atac de la Paris a generat o reacție în lanț a țărilor europene pentru a preveni un nou carnagiu: au închis granițele pentru șuvoiul de emigranți din Siria, Irak și Afganistan, au abolit în mod unilateral prevederile Acordul Schengen și au construit garduri la frontiere. În SUA cererea de a primi refugiați sirieni a fost respinsă de Camera Reprezentanților, cu o majoritate zdrobitoare, la fel cum s-a întâmplat și în unele state europene (Polonia, Slovenia, Slovacia și Ungaria). Sunt aceste măsuri soluția la criza emigranților? Lecția învățată după atacul terorist de la 11 septembrie 2001 din New York a dus la întărirea mijloacele de securitate la granița SUA, dar a dus, în același timp, la iritarea celor care călătoresc de-a lungul și de-a latul globului și a avut un impact considerabil, pe termen scurt și mediu, asupra comerțului internațional. Atunci multe țări europene au criticat masurile luate de americani și s-au opus creării unei baze de date a celor care zoboară spre/dinspre America, bază de date care să fie pusă la dispoziția

[1] autorităților americane de la graniță. Scopul solicitării informaţiilor era de prevenire şi combatere a terorismului şi a altor infracţiuni transfrontaliere. Informaţiile se colectează prin intermediul agenţiilor de rezervare a serviciilor de călătorie şi se transmit agenţiilor americane de securitate la data efectuării rezervării biletului de avion[2]. Între Uniunea Europeană şi SUA a fost încheiat abia în decembrie 2011, fix la zece ani de la 11 septembrie 2001, Acordul privind Datele de recunoaștere a pasagerului (PNR)[3], și apoi aprobat de Parlamentul European în aprilie 2012. Europa trebuie, la rândul ei, să construiască un sistem tehnic de control la graniță care să permită accesul vizitatorilor dar și al migranților, în timp ce-și protejeză continentul de numărul mare de musulmani radicalizați care doresc accesul și destabilizarea Europei. Va trebui să investim în serviciile de combatere a terorismului dar și în cele care culeg informații, va trebui să admitem legi, care într-un fel sau altul vor restricționa libertățile nostre și toate astea de dragul stabilității și securității individuale. Ne dorim cu toții să mergem la un restaurant la Paris, la Londra sau la Roma și să sorbim un cafe-frappe pe terasa acestuia fără să ne fie frică că un individ înarmat ne va secera cu zâmbetul pe buze, strângând în mână un kalasnikov și strigând: Allahu Akbaru!

Criza refugiaților din Siria, urmată de atentatele din Sinai, Beirut și Paris demonstrează clar că pericolul pus de ISIS nu este minimalizat în ciuda celor două coaliții care luptă împotriva acesteia (Rusia, Iran, Siria, Hezbollah pe de o parte și SUA cu partenerii săi-Turcia, Arabia Saudită, Franța etc- pe de altă parte), coaliții care nu fac altceva decât să bombardeze comandamente, rafinării, cisterne de transport petrol, centre logistice, fabrici de echipamente militare etc. ISIS a construit tunele subterane unde produc Dispozitive Explozive Improvizate și în care se ascund în caz de atac aerian. Deșertul este mare iar locurile acestea pot fi oriunde. În aceste condiții de război, cu fondurile din vânzarea petrolului și din donații, ISIS-ul a reușit să mute Frontul Jihadist în mijlocul Europei în capitala Uniunii Europene, Bruxelles. Cum? Cu ajutorul unor proxi, care nu sunt altceva decât cetățeni europeni francezi, belgieni, olandezi sau britanici. Cei care luptă efectiv în Siria, pe teren, sunt trupele kurde Peshmerga care obțin succese deosebite în recuperare de teritorii ocupate de ISIS.

 Consecințele doborârii avionului Su-24

Ce s-a estimat că se va întâmpla, accidental sau nu, întâlnirile aeriene aleatorii, s-a consumat deja. În nordul provinciei siriene Latakia, aproape de granița cu Turcia, avioanele rusești de tip SU-24 bombardează în mod repetat pozițiile diviziilor și brigăzilor Armatei Libere Siriene, care cuprind în mare majoritate luptători turkmeni (etnici turci) care luptă împotriva trupelor guvernamentale ale lui Assad. Acolo un avion SU-24 a fost interceptat de radarele apărării aeriene turce îndreptându-se spre spațiul aerian al Turciei și somat să plece din zonă (de 10 ori conform autorităților militare turce) de comandamentul anti-aerian zonal. Lipsa de răspuns a piloților ruși a determinat ridicarea în aer a unei patrule de avioane de F16 care au utilizat muniția de la bord, o rachetă AIM-9 Sidewinder, doborând avionul rus (ambi piloți s-au catapultat, unul fiind reținut de triburile locale de turkmeni din zonă și ulterior salvat de un comandou al forțelor speciale ruse și siriene cu prețul pierderii unui elicopter rusesc, iar al doilea fiind împușcat în timpul parașutării). De fapt granița din nordul Siriei, din zona orașului Aleppo și din provincia Latakia, este una cu dese violări ale spațiului aerian al celor două țări. În 2012 apărarea anti-aeriană a Siriei, dotată cu sistemele rusești de rachete S-300, operate cu sprijinul specialiștilor ruși, a interceptat un avion turc F-16 și l-a dobărât ambii piloți fiind omorâți. În 2013 turci au doborât un elicopter Mi-17 sirian care a violat spațiul aerian turc. În 2013 în octombrie apărarea anti-aeriană a Turciei a doborât un MIG-23 aparținând forțelor aeriene siriene care a intrat în spațiul aerian turc. Siria a devenit un loc aglomerat militar, cu un spațiu aerian unde zboară cele mai importante tipuri de avioane de vânătoare sau de bombardament produse în lume de la F16 și A10 la Typhoon, Rafale și Su-24. În acest contex SUA și Rusia au încheiat un Memorandum de Înțelegere care le permite schimbul de informații (termenul în engleză folosit de americani este deconflict=situație de conflict – comportamentul/conduita piloților la întâlnirea a două aeronave militare) asupra operațiunilor aeriene deasupra Siriei, încheind o perioadă de 18 luni de lipsă de comunicare între comandamentele operaționale militare rus și american.

De fapt în Siria, prin componenta militară a Rusiei, se poartă dialogul dintre Putin și Occident.

Acest dialog a deranjat Turcia, o țară cu un trecut imperial de care-și aduce aminte din când în când. Turcia are o poziţie strategică pe litoralul sudic al Mării Negre şi controlează Strâmtorile. Ankara exercită influenţă în mediile musulmane din Orientul Mijlociu, Balcani şi Caucaz. Redutabilă ca putere militară, bastion în dispozitivul NATO, Turcia rămâne încă angajată în negocieri de aderare la UE de mai bine de o jumătate de secol. Interesele Turciei în zonă sunt imense. Cu o populație de 77 de milioane de locuitori dintre care 20% sunt kurzi, Ankara nu-l mai dorește pe Assad la Damasc dar nici nu vrea crearea unui stat kurd în nordul Siriei sau al Irakului. Ori, Federația Rusă tocmai pe Assad îl ajută să rămână în poziția de lider și îi atacă pe turkmenii din nordul Siriei, o populație etnic turcă (între 1,5 și 3 milioane de cetățeni). Deși cooperarea pe proiecte economice importante dintre Moscova și Ankara va fi afectată, stare conflictuală între cele două s-a redus, și sub presiunea SUA, numai la întreruperea, sper temporară, a relațiilor militare dintre cele două state. În orice caz avertismentul Turciei este că nu tolerează o altă forță militară la granița de sud a ei. Întrebarea este: putea Turcia să se abțină? Da, dar nu a făcut-o, fiind din punct de vedere tehnic în legitimă apărare și, de la începerea bombardamentelor rusești în Siria, sub hărțuiala aviației ruse care a violat în nenumărate rânduri spațiul aerian turc.

Noua strategie anti ISIS

Este nevoie de o nouă strategie. Președintele francez vrea o Trilaterală SUA-Franța-Rusia în lupta împotriva ISIS și a început un turneu de consultări cu Primul Ministru al Marea Britanie și presedinții SUA, Germania, Rusiei și Italiei. Președintele american Barack Obama vine cu o variantă nouă dar care în principiu are aceleași elemente ca și prima strategie: lovituri aeriene, bocarea sosirii de noi luptători dar și a fondurilor de finanțare, contracararea ideologiei extremiste și schimbul de informații. Primul Ministru britanic, David Cameron, a declarat în Parlament britanic ca actualul guvern va revizui Startegia de Apărare și Securitate (SDSR) și va aloca suplimentar 12 miliarde de lire (17 miliarde euro), până la nivelul de 178 de miliarde de lire (253 miliarde euro), pentru bugetul apărării în următorii zece ani. Amendamentul bugetar va permite derularea unor programe de achiziții. Astfel vor fi achiziţionate nouă avioane produse de compania Boeing / P-8 Poseidon, destinate misiunilor de recunoaştere antisubmarin, (avioanele vor înlocui avioanele de tip Nimrod ieșite din serviciu în 2010 și care au lăsat o breșe în asigurarea securității submarinelor Trident), de asemenea noile avioane sunt dotate cu torpile inteligente și cu o serie de senzori, radar și sonar, operate de specialiști aflați la bordul acestora și vor asigura, inclusiv, capabilități de salvare, căutare și supraveghere terestră. Vor fi cumpărate 13 fregate noi (Type 26 – fabricate de BAE Systems) și vor fi achiziționate 42 avioanelor de vânătoare F-35 Lightning II și 24 de drone Rapear cu care vor fi dotate cele două noi portavioane (vor fi create 450 de funcții noi pentru marinari), în construcție, clasa Qween Elisabeth. De asemenea va fi extinsă durata de viață a avioanelor Typhoo până în anul 2040 și vor fi constituite încă două escadrile (12 avioane) care se adugă la cele 5 deja existente. În cadrul consolidării măsurilor de securitate, armata britanică va crea, până în anul 2025, două brigăzi militare pentru acțiune rapid, formate fiecare din câte 5.000 de militari. Rolul acestora va fi de a fi desfășurate la distanțe mari în teatre de operații diverse fiind dotate cu vehicule Scout și având împreună în jur de 600 de vehicule blindate. Bugetul pentru operațiuni antiteroriste va crește cu 30% și va asigura inclusiv realizarea unui centru nou de operațiuni pentru MI5 care să asigure un răspuns prompt amenițărilor teroriste. De asemenera vor fi create 1900 de noi locuri pentru serviciile de informații MI5, MI6 și GCHQ. Potrivit serviciilor de spionaj britanice, vor fi luate măsuri suplimentare pentru evitarea atacurilor teroriste asupra avioanelor de pasageri. Marea Britanie face parte dintr-o coaliţie de peste 60 de ţări şi a trimis opt avioane de tip Tornado în misiuni de luptă în Irak, dar şi avioane fără pilot de tip Reaper. Dorinţa lui Cameron de a lupta în Siria are legătură cu planificarea și uciderea de către jihadişti ISIS a 30 de britanici, în iunie, pe o plajă, în Tunisia.

Dacă aceste acțiuni împotriva ISIS, așa cum au fost gândite în cancelariile occidentale, pot fi intensificate prin adăugarea de câteva avioane, întărirea controlului la granița dintre Turcia și Siria prin adăugarea de grăniceri sau întărirea mass-media cu încă un grup de jurnaliști experimentați care să răspundă propagandei jihadiste atunci campania împotriva ISIS nu se va schimba fundamental. Problema este că aceste eforturi nu sunt inutile însă ele se adresează simptomelor mai mult decât cauzelor. Cauza, simplificând faptele, este că acești zeci de milioane de musulmani suniți care trăiesc între Damasc și Bagdad sau în altă parte a Europei se simt în nesiguranță și umiliți de politicile din regiunea Orientului Mijlociu.

Lecțiile acțiunii teroriste de la 11 septembrie 2001

Reacția de la 13 noiembrie de la Paris a fost similară cu cea de la 11 septembrie din New York: reintroducerea controalelor la graniță, înainte chiar de identificarea atentatorilor, cererea de suspendare a circulației fără pasapoarte în UE, la fel ca la New York controale amănunțite la frontierele aeriene, navale și terestre. La New York toți atentatorii au venit din afara SUA în timp ce la Paris atentatorii au deținut pașapoarte europene, cu excepție, se pare a unui care ar fi intrat odată cu refugiații din Siria. Spre deosebire de atentatul din SUA, terorismul a crescut în inima Europei dar și așa lecțiile lui 11 septembrie 2001 trebuie învățate de europeni. Care sunt pe scurt aceste lecții?

Prima lecție: granița este un element esențial în care ai una din puținele oportunități să identifici și să interceptezi pe cei care au conexiuni teroriste. Crearea zonei Schengen a fost o mare realizare care a permis ca oameni și mărfurile să circule liber în această zonă dar a eșuat să creeze un control eficient la granița zonei. Agenția Frontex are un buget de 200 milioane de euro pe an comparativ cu 13 miliarde pe care le cheltuiește SUA pentru controlul granițelor. SUA verifică și a construit o bază de date cu amprentele celor care sosesc în SUA de peste zece ani, pe când Europa abia acum se gândește să facă acest lucru. Eliminarea controlului la granița internă dă o singură posibilitate de verificare a amprentelor celor care intră în Europa și anume la aeroporturile internaționale. Acordul de la Dublin a eșuat datorită resurselor limitate dar și a faptului că regula spune că verificarea și cuprinderea datelor personale, inclusiv a amprentelor într-o bază de date, trebuie să se facă de autoritățile din prima țară în care se face accesul migranților.

A doua lecție: ai nevoie de o graniță bine echipată tehnologic conectată la o bază de date centrală a călătorilor, ai nevoie de un schimb de informații între serviciile aliate, o scanare sofisticată la frontieră atât a persoanelor, chiar dacă acest lucru ridică probleme de intimitate personală (scanare corporală) cât și a camioanelor de marfă. Acest control este bine venit și în cazul propriilor cetățeni care se pot radicaliza în timp, după călători în zone sensibile ale globului. Astfel toți cei care intră în țară devin vizibili pentru servicii și pentru poliție.

Lecția finală: odată ce migranți au intrat nu trebuie expulzați pentru a-i radicaliza, ei trebuie selectați și acceptați în societate mai ales cei care sunt întradevăr opresați de regimul din propria țară. Ei trebuie integrați în comunitatea locală și sprijiniți să găsească un loc de muncă.

În loc de concluzii

Bush jr. a declanşat din 2001 până în 2010 războiul sau cruciada împotriva terorismului, ceea ce a adus apă la moara propagandei islamiste dar a eliminat dictatori precum Saddam și administrații precum cea a talibanilor în Afganistan. S-au cheltuit 850 miliarde de dolari, potrivit rapoartelor oficiale. Din 2010 în 2015, în timpul mandatelor lui Barak Obama, care a renunțat la conceptul de război împotriva terorismului, războiul a înghiţit 642,2 miliarde de dolari. În total, aproape 1.5 trilioane. Finalul: anihilarea rețelei al-Qaida (trei sferturi din comandași operativii aceasteia conform lui Jack Devine fost șef al operațiunilor din CIA) și a liderului ei Osama bin-Laden, dar și eliberarea Afganistanului de guvernul taliban, instalarea unui guvern democratic adus la putere de două rânduri de alegeri populare. Ce nu s-a realizat?. Securitatea regimului de la Kabul supus în continuare presiunii grupărilor talibane sprijinite de forțe jihadiste dispuse în zona FATA din Pakistan. În Siria o zi de bombardamente asupra Daesh îi costă pe americani aproximativ 8 milioane de dolari, în timp ce pe ruşi – în jur de 4 milioane. Rezultate: distrugerea de obiective militare și civile ale Daesh și eliminarea unor lideri ai organizației teroriste. Ce nu s-a realizat? Reducerea dimensiunilor teritoriului pe care Daesh acționează, decât acolo unde au acționat trupele kurde Peshmerga. Ca militari putem spune că ambele coaliții care acționează în Siria și Irak și-au perfecționat tacticile militare folosite, și-au pregătit militari în operațiuni de amploare și și-au testat echipamentele pe care le utilizează.

Să nu uităm ce declara David Cameron în fața parlamentarilor britanici: ISIL nu este o problemă situată la mii de kilometri depărtare. Este o amenințare directă… lumea este mai periculoasă și mai imprevizibilă astăzi decît cu cinci ani în urmă.

[1] Legea americană solicită companiilor aeriene, care efectuează zboruri în şi din Statele Unite ale Americii, să pună la dispoziţia U.S. Department of Homeland Security, US Customs and Border Protection, informaţii personale despre călători, informaţii cunoscute sub denumirea de Passenger Name Record (PNR).

[2] Începând cu data de 5 ianuarie 2004, a fost introdus programul US-VISIT (U.S. Visitor and Immigrant Status Indicator Technology), în baza căruia toţi pasagerii cu vârste cuprinse între 14 şi 79 de ani sunt supuşi amprentării şi fotografierii digitale cu ocazia efectuării controlului de trecere a frontierei SUA. În 2013, acest program a fost transformat în OBIM (Office of Biometric Identity Management), funcţiile de stocare a datelor biometrice fiind extinse cu realizarea unei analize comparative între datele existente deja în baza de date, cele prelevate pe loc şi cele înmagazinate în cipul paşapoartelor biometrice.

[3] Programul de colectare şi diseminare a datelor personale ale pasagerilor (PNR) este opozabil tuturor călătorilor şi se efectuează în baza legii americane – the Privacy Act of 1974 şi 49 U.S. Code & 44909 (c) (3)- Passenger Manifests şi a regulamentelor de aplicare a legii, 19 Code of Federal Regulations 122.49 d- PNR Information.