Eu votez DNA!
Cu un deceniu în urmă, tânărul reformist de atunci Cozmin Gușă lansa inspirata metaforă a „bătăliei de desen animat” în încercarea de a surprinde tricky esența conflictului politic „mediat” de justiție: personajele își turtesc craniile cu ciocane imense, se taie de la brâu, se aruncă reciproc în prăpastii înfricoșătoare, în foc, în apă pentru ca, la sfârșit, să apară „gonflați” și întregi, cu fețe zâmbitoare, înainte ca genericul să inunde ecranul. Aceasta era vechiul „contract social” între elitele politice și cea de-a treia putere în stat: o bătălie conformă, pentru tribune, cu o justiție butaforică în plasa căreia, din când în când, mai cădea capul vreunui indezirabil de mâna a [...]
