Duminică de foc în Europa și în Orientul Mijlociu, datorată în primul rând, alegerilor parlamentare sau prezidențiale. În Grecia soluția la criza fără sfârșit mai are de așteptat deși dreapta (Noua Democrație) a câștigat alegerile, distanța față de stănga radicală (Syriza) este foarte mică procentual, iar un guvern de coaliție se pare acum imposibil de realizat. În Franța Hollande a obținut totul. Parlamentul are majoritate socialistă. Ce s-a întâmplat în Egipt?
Pe masură ce ne apropiem de finalizarea tranziției militare în Egipt și a alegerii noului președinte conducerea militară a Egiptului se confruntă în mod deschis cu principalul partid islamist al țării care pretinde o autoritate crescândă asupra sistemului politic. Conflictul deschis dintre o mișcare interzisă cu câteva luni în urmă, Frăția Musulmană și conducerea militară a țării oferă indicii asupra modului în care va evolua Egiptul după alegeri. Frația Musulmană a câștigat aproape jumatate din locurile din Parlament la alegeri care au fost anulate de Înalta Curte Constituțională. Să nu uităm că înlăturarea monarhiei egiptene din 1952 de către mișcarea ofițerii liberi a dus la două valuri de administrare prezidențială sub jurisdicția armatei. Armata și-a exercitat influența în toți acești ani într-o cultură dominată de secret.
În prezent se încearcă o întorsatură radicală în viața politică a Egiptului, ca urmare a faptului ca armata și reprezentanții politici ai acesteia, considerați, în mod tradițional, drept o garanție împotriva extremei, au pierdut temporar lupta politică împotriva partidelor fundamentaliste și islamiste, prin alegeri. Este o certitudine (!?) În cercurile islamiste egiptene da, în schimb în celelalte, militare sau foste loiale lui Mubarak, viziunea asupra a ceea ce s-a întâmplat acum douzeci de ani în Algeria, pare a deveni o realitate. Înalta Curte Constituțională a invalidat rezultatele scrutinului legislativ pentru un viciu în legea electorală, declarând astfel Parlamentul dominat de islamiști ca fiind ilegal (decizia de invalidare a alegerilor parlamentare a mai fost luată de Curte în 1987 și 1990 pentru aceleași cauze). Rezultatul? Candidatul militarilor, Ahmed Shafiq, a rămas în cursa prezidențială alături de cel al islamiștilor( o lege a Parlamentului îi interzicea participarea în turul doi).
Cursa prezidențială a divizat țara între cei care se tem de revenirea la guvernare a apropiaților lui Mubarak și cei care sunt împotriva intrării religiei în politică. Un islamist și un fost militar au concurat pentru președinția egipteană într-un scrutin istoric pentru Egipt. Mohamed Morsi, un inginer, lider marcant al Frăţiei Musulmane şi Ahmed Shafiq, un fost ofițer pilot de aviație şi ministru în cabinetul egiptean de sub președinția lui Hosni Mubarak vor fi candiadații.
Atmosfera de entuziasm datorată alegerilor este temperată de scepticii. Aceștia susțin că scrutinul nu este ceea ce și-au dorit revoluționarii: alegerile au loc sub regim militar, mare parte a regimului fostului presedinte Hosni Mubarak a ramas la posturi, iar statul nu are încă o constituție și nici un parlament legal constituit.
Câştigătorul va conduce o ţără care se confruntă cu probleme profunde economice şi sociale, inclusiv şomajul agresiv în rândul tinerilor, un fenomen endemic în Orientul Mijlociu, analfabetismul, un sector public care nu oferă serviciile esențiale în schimb este suprapopulat şi o infrastructură publică învechită și dezorganizată.
Rezultatele din primul tur au arătat ordinea în preferințele electoratului Morsi 25,5 % (islamist) și Shafiq (pro-guvernamental) cu 24.4 %. Cum de au fost 4 milioane de voturi pentru cineva care a fost împotriva revoluţiei ? Foarte simplu: egiptenii se tem de instalarea unui regim teocratic islamic. Alegerile parlamentare au fost câștigate de liderii locali regionali sau naționali, religioși sau înscriși în diferite organizații iar cele care vor da președintele sunt de fapt rezultatul luptei dintre militari și Frăția Musulmană. Mulți egipteni au boicotat alegerile datorită nemulțumirilor față de cei doi candidați aleși pentru competiția finală.
Cu doar 10 zile înaintea alegerilor prezidențiale, forțele armate au dat un ultimatum Parlamentului dominat de islamiști prin care cerea ca acesta să stabilească noua Constituție a țării. Liderul Consiliului Suprem al Forțelor Armate a declarat ca dacă politicienii nu vor ajunge la un compromis, iar comitetul stabilit pentru redactare constitutiei nu va propune o versiune finală a acesteia, conducerea militară a statului va impune porpria constituție sau va reinstitui constituția valabilă în 1971. Acum când verdictul Înaltei Curți Constituționale a fost anunțat ne îndreptăm în mod sigur către o menținere la conducerea Egiptului a Consiliului suprem al forțelor armate (CSFA), căruia fostul președinte egiptean i-a predat puterea după demisie. Verdictul Curții a transferat pentru o perioadă nedeterminată puterea armatei. Astfel Consiliul Suprem al Forțelor Armate a preluat controlul legislativului și a afacerilor bugetare în absența Parlamentului, conform declarției acestuia din 17 iunie. Declarația definește noi reguli pentru constituirea parlamentului și regula potrivit căruia noul președinte va depune jurământul în fața Consiliului Suprem al Forțelor Armate și nu în Parlament.
Negocierile cu privire la redactarea noii constituții nu s-au putut finaliza din cauza tensiunilor din Parlament între islamiștii dominanți și grupările minoritare. Islamistii sunt acuzați de faptul că încearcă să obțină controlul asupra instituțiilor proaspat eliberate de sub dicatatură. Aceste negocieri erau extrem de importante datorită responsabilităților pe care Înalta Curte Constituțională le are în vederea calificări/descalificării candidaților dar care poate decide ca fiind neconstituționale inclusiv alegerile și poate dizolva Parlamentul. Acest fapt a deveni realitate. 1/3 din mebrii noului Parlament au fost aleși neconstituțional conform Curții. Și în aceste condiții exită întrebarea dacă noua constituție, ce va fi elaborată sub conducerea militarilor în aceste noi condiții, va delega responsabilitățile pe cele trei ramuri legislativă, executivă și judecatorească. Înalta Curte Constituțională are puterea de a întoarce totul la ceea ce americani spun în slangul diplomatic back to square one (întoarcerea la situația inițială).
Este oare reprezentativ și legitim pentru Egipt un parlament majoritar islamist? El a fost rezultatul unui vot negativ acordat de egipteni unei puteri autoritare care i-a condus peste 60 de ani.
SUA este îngrijorată de soarta Egiptului. Secretarul Apărării al SUA, Leon Panetta și președintele Consiliului Suprem al Forțelor Armate egiptene au discutat telefonic înainte de 17 iunie despre alegerile din Egipt. Leon Panetta a sugerat ca armata să continue democratizarea vieții Egiptului prin continuarea alegerilor.
Tranziția în Egipt este greoaie într-o țară condusă de peste șaizeci de ani de regimuri militare. Armata egipteană rămâne, cu certitudine, stâlpul central al tranziție în Egipt. Claritatea politică a guvernaților egipteni va trebuie să asigure securizarea finanțării economiei din partea Fondul Monetar Internațional și a principalii donatori. Arabia Saudită a început de curând să crească suma necesară creditării economiei egiptene și a suplimentat reursele de gaz necesare consumului populației. Egiptul are nevoie de peste 11 miliarde de USD pentru a acoperi deficitul guvernamental pentru anul fiscal care începe pe 1 iulie în Egipt.
Militari au închis capitolul revoluționar al Egiptului și au deschis drumul spre o nouă ordine democratică. Frații Musulmai au o singură alternativă, în noile alegeri să ocupe o parte din locurile din Parlament și să dezvolte o opoziție constructivă. După luni de libertate necondiționată Consilul Suprem al Forțelor Armate a reintrodus Legea Marțială permițând militarilor să ocupe din nou străzile înaintea alegerilor prezidențiale. Egiptul are de ales între cele două modele care s-au succedat în Turcia: modelul islamist moderat de acum(cu fricțiuni între militari și civili) și cel secular în care armata a avut rolul determinant. Egiptul una dintre cele mai vechi civilizații din lume se îndreptă în opinia mea spre modelul unei Turcii seculare model ce convine atât vecinilor din Orientul Mijlociu cât și cancelariilor Occidentale pentru că oferă stabilitate într-un mediu de evoluție incert al Orientului dominat de creșterea militară a Iranului. Egiptul urmeză îndeaproape calea Turciei lui Ataturk cu suișuri și coborâșuri în democrație cu lupte pentru putere între militari și politicieni, care pot în final reface puterea de odinioară a unei națiuni străvechi care se dorește/este dorită, puncul de echilibru al Orientului Mijlociu.
Comenteaza