jocuri-petrolCu cinci ani în urmă, predicțiile privind prețul petrolului erau îngrijorătoare, prețul crescând la peste 115 USD/baril. O altă paradigmă a apărut acum: producția de petrol s-a schimbat, de la producătorii tradiționali din Orientul Mijlociu la producători precum Australia, Brazilia, Mexic, Africa și cei din Marea Mediterană. O nouă revoluție în domeniul extracției a venit de la utilizarea unor noi tehnologii, precum sistemul de fracturare hidraulică pentru scoaterea petrolului și gazului natural din șisturile bituminoase, dar și datorită utilizării tehnologiei de forare orizontală, cea care permite penetrarea în resursele de petrol înguste din sol. Fracturarea hidraulică a făcut ca producția de gaz să crească, în SUA, între 2007 și 2012, cu peste 50% în fiecare an, ajungând la 39% din întrega producție de gaz a SUA. Terminalele LNG, odată construite să aducă gaz natural lichefiat în America, sunt transformate acum pentru a putea expedia LNG în străinătate. Fracturarea hidraulică a generat, în aceeași perioadă de timp, o creștere de 18% a producției de petrol ușor de înaltă calitate, folosit integral în rafinăriile americane. Astfel, SUA au depășit Rusia în producția de petrol, iar dacă împrejurările se vor păstra, America va depăși Arabia Saudită anul viitor. Aici trebuie făcută o observație: deși, geologic, multe state au condițiile din SUA pentru utilizarea fracturării hidraulice, nu au în schimb infrastructura economică și investitorii necesari să-și asume un risc care vine la pachet cu fracturarea hidraulică. Din această cauză, reuniunile OPEC sunt încă socotite ca fiind singurele capabile să stabilescă, într-un consens, regulile pe piața internaționlă a vânzării de petrol și gaze naturale. Dar, de fapt, OPEC a devenit astăzi nici mai mult nici mai puțin decât Arabia Saudită. Fără o acțiune a saudiților, nu va exista o reacție a OPEC. Opinia Riadului este cea care contează astăzi pe piața petrolului. Atât timp cât politic, dar și economic, prețul petrolului satisface ambițiile monarhiei saudite, aceasta nu va acționa, pe termen scurt, împotriva trendului actual al prețului petrolului. Reuniunea de la Viena nu a redus producția de petrol, marii producători considerând că, deocamdată, nu este cazul ca volumul producției să fie redus. Care ar fi cauzele? O serie de țări nu se încadrează în cotele alocate, iar altele au ieșit din competiție, din cauza unor situații politice sau economice instabile. Iranul, datorită sancțiunilor economice, produce sub cota alocată; Irakul, care nu mai are o cotă de producție din timpul primului Război din Golf, în 1991, luptă cu ISIS, încercând să-și revină după două decenii de sancțiuni și război civil; Libia are două guverne care se bat pentru supremația asupra resurselor de petrol, în timp ce producția este o fracție din cât era înainte de Primăvara Arabă; Nigeria face față cu greu presiunii datorate grupului terorist Boko Haram și lista poate continua cu Venezuela, dar și cu alții. Diferența între anii ’80 și acum este dată de consensul atins între producători, care nu-și fac probele referitoare la profitul pe care-l obțin, având resurse suplimentare în rezervele statului respectiv. În 1980, Arabia Saudită a redus producția de petrol, a pierdut o parte importantă din segmentul de piață și, cu toate acestea, nu a afectat substanțial prețul petrolului, deși a oprit evoluția militară a URSS și a băgat în criză economică profundă un întreg sistem socialist. Arabia Saudită are peste 750 de miliarde USD în rezerva națională, iar datoria externă este practic inexistentă. Bugetul actual este burdușit cu tot felul de proiecte de infrastructură, dar la acestea se poate renunța fără nicio problemă. În concluzie, Riadul poate reduce prețul ca să-și păstreze cota de piață și să aștepte o dinamică favorabilă în viitorul apropiat. De ce acceptă Arabia Saudită reducerea prețului? Din motive politice și de strategie geopolitică. În primul rând, prețul scăzut afectează producția de gaze și petrol obținută prin fracturare hidrauluică în SUA. Prețul acestei extracții, sub 81 de USD/barilul este unul fără profit. Riadul plătește pentru faptul că americanii nu au acționt militar împotriva lui Assad în Siria. În al doilea rând, Rusia și Iranul au probleme economice, dar și financiare. Bugetul Federației Ruse pentru anul viitor are la bază prețul de 90 de USD/baril, ceea ce face ca resursele financiare obținute din vânzarea petrolului și a gazelor naturale să fie insuficiente pentru actuala administrație de la Kremlin (aici se include finanțarea planului de modernizare a armatei ruse). Cât privește Iranul, acesta este încă sub presiunea sancțiunilor Occidentului, iar scăderea prețului reduce și mai mult săracele resurse iraniene obținute din vânzarea petrolului. Iranul este adversarul suniților saudiți la preluarea controlului în Orientul Mijlociu și în special la controlul asupra administrației de la Bagdad, un posibil producător important de petrol în viitor. Dacă analizăm care sunt obiectivele în cazul acestui scenariu, constatăm următoarele: (1) producția OPEC (în principal a Arabiei Saudite) ca procentaj din piață este în declin datorită producției din SUA; (2) lipsa țărilor OPEC cu probleme de producție face ca, în momentul unei eventuale reduceri, producătorii externi să intre pe piață ceea ce presupunea ca reducerile să fie extreme, pentru a menține prețul scăzut al petrolului; (3) și în acest ultim caz, surplusul de petrol pe piață va fi de calitate ușor diferită și va fi absorbit în principal de SUA. Va susține scăderea prețului petrolului Arabia Saudită? Răspunsul, pe termen lung, este nu. De ce? Riadul este foarte atent la modul în care propriii cetățeni percep reducerea prețului petrolului. Scăderea prețului se poate traduce, în percepția cetățenilor, ca o pierdere a controlului exercitat de monarhie asupra prețului petrolului pe piața internațională și poate injecta multă incertitudine într-un și așa incert mediu politic. Ceea ce a fost important până acum a fost faptul că monarhiile din Golf nu s-au confruntat cu Primăveri Arabe. Orice revoluție în Kuweit, Oman sau Emiratele Arabe Unite poate duce la o reconsiderare a poziției Arabiei Saudite, deoarece revoluțiile din restul Orientului Mijlociu au demonstrat un fapt uluitor: momentele tensionate neimportante au generat mișcări populare incontrolabile ulterior. Asigurarea unui flux de petrol suficient, potolind foamea de energie a unei Europe în refacere după criza economică și financiară, este importantă pentru o perioadă de timp. Cancelariile occidentale trebuie să țină însă cont că Arabia Saudită are propriile calcule care nu se potrivesc cu acelea ale Federeației Ruse sau ale Occidentului.