A fi sau a nu fi în Regatul Hermit? Asta este una din întrebările actuale în cancelariile occidentale, dar mai ales în cele din Asia. Care este adevărul? Sursele sunt contradictorii, iar serviciile de informaţii se străduiesc să afle adevărul. Kim, reprezentantul celei de-a treia generaţii, este primul om al dinastiei nord-coreene care, după aproape două decenii, a îndeplinit, în sfârşit, visul dinastiei: un summit bilateral cu preşedintele SUA. Kim Jong-un s-a întâlnit pe 12 iunie 2018 cu Donald Trump în Singapore, un summit aşteptat de comunitatea internaţională, dar şi de Coreea de Nord… de trei decenii. Întâlnirea lui Kim cu preşedintele american este încununarea unui sezon diplomatic fără precedent pentru Coreea de Nord. Dacă anul 2017 s-a încheiat sub spectrul ameninţărilor nucleare dintre Phenian şi Washington, anul 2018 a adus un peisaj complet diferit. În doar trei luni, Kim s-a întâlnit de trei ori cu preşedintele chinez Xi Jinping, de două ori cu preşedintele sud-coreean Moon Jae-in, o dată cu prim-ministrul singaporez Lee Hsien Loong, de două ori cu Mike Pompeo, odată în calitatea de director al Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA), iar apoi în calitatea de Secretar de Stat al SUA, primind şi vizitele miniştrilor de externe ai Chinei şi Rusiei. Coreea de Nord este cunoscută în Occident sub numele de „regatul izolat” (the Hermit Kingdom). Izolat sau nu, Regatul de Nord are un sprijin important din partea Beijingului unde `Iubitul lider” de la Phenian se deplasează cu regularitate.  

Despre Kim în propriul Regat Hermit

Kim Jong-un are mania dispariţiei din viaţa publică pentru o perioadă de timp. De câte ori se întâmplă acest fapt, apar zvonuri despre sănătatea sa, care de cele mai multe ori se dovedesc a fi false. Chiar dacă Kim dispare definitiv, dinastia comunistă merge înainte datorită Beijingului care are tot interesul să nu aibă în  coastă inamicii tradiţionali din sudul Peninsulei. 

Pe 15 aprilie, liderul nord-coreean nu a făcut vizita anuală la Palatul Kumsusan din Phenian pentru a sărbători ziua de naştere a bunicului său, Kim Il Sung, care este îngropat acolo. În cultul personalităţii dinastice din Coreea de Nord, a fost o ruptură şocantă din tradiţie şi a stârnit rapoarte că Kim a suferit o intervenţie chirurgicală cardiacă majoră şi ar putea fi chiar aproape de moarte.

Secretomania regimului nord-coreean face întotdeauna dificilă cunoaşterea exactă a ceea ce se întâmplă în interiorul ţării sau care este starea de sănătate a lui Kim. În acest caz, Coreea de Sud a declarat că nu a identificat „semne neobişnuite” cu privire la sănătatea dictatorului, iar oficialii americani au indicat că monitorizează situaţia, dar nu au ajuns la nicio concluzie.

Chiar dacă aceasta este o alarmă falsă, Kim Jong-un este un fumător obez, în vârstă de 36 de ani, cu un istoric familial de probleme cardiace. Este aproape imposibil de prezis exact ce s-ar întâmpla dacă Kim ar muri. Având în vedere concentrarea aproape totală a puterii din Coreea de Nord, în principal în mâna liderul său, dispariţia sa ar putea duce în principal la instabilitate. Potrivit agenţiei sud-coreeană  Yonhap, radioul public nord-coreean a anunţat că Kim Jong-un a trimis, în această perioadă, un mesaj special de mulţumire constructorilor care au lucrat la un proiect turistic în Samjiyon, locul naştere al lui Kim Jong-il, tatăl actualului lider nord-coreean.

Pe de altă parte, un ziar sud-coreean, JoongAng Ilbo, care citează o sursă din China, susţine că, de fapt, Kim Jong-un ar fi fost nevoit să se autoizoleze  întrucât unul dintre membrii gărzilor care îl păzesc este suspect de COVID-19. Ziarul sud-coreean Dong-A Ilbo citează un oficial american sub acoperirea anonimatului care susţine că Kim Jong-un se află în staţiunea Wonsan. În această localitate de pe litoral, loc în care a copilărit, ar fi fost zărit trenul special cu care călătoreşte liderul nord-coreean şi familia sa. Sursa americană mai spune că liderul nord-coreean ar fi fost văzut plimbându-se între 15 şi 20 aprilie. În buna tradiţie a propagandei comuniste, Coreea de Nord a susţinut că nu are niciun caz de coronavirus. Dar sunt informaţii că sunt mii de cazuri de COVID-19, fapt, potrivit unor surse, recunoscut chiar de oficialii nord-coreeni, într-un cerc restrâns. Dintr-o ţară supusă controlului total al informaţiilor, ştirile sunt numai pe surse aşa că tot pe surse aflăm că  primul pacient bolnav de COVID-19 ar fi fost executat.

Întrebarea este ce se întâmplă la  graniţa cu China unde sute de soldaţi staţionează, iar contrabanda cu chinezii de peste graniţă este în floare? Site-ul Daily NK din Coreea de Sud (condus de transfugi nord-coreeni) susţine că un fugar nord-coreean împuşcat/rănit de un grănicer chinez în timp ce încerca să treacă râul Tumen a fost depistat pozitiv cu COVID-19 şi internat în spitalul din Longjing.

Mass-media de stat din Coreea de Nord nu face referiri la soarta liderului nord-coreean precum că s-ar afla la uşa morţii în urma unei intervenţii cardiace şi/sau a unui focar necontrolat de COVID-19 în capitală, ba mai mult, ziarul considerat purtătorul de cuvânt al guvernului, Rodong Sinmun, a remarcat că ţara „traversează unele greutăţi”.

Seulul continuă să insiste că totul în Regatul Hermit pare mai mult sau mai puţin normal, doar şeful apărării din Coreea de Sud a spus că Nordul a arătat „o creştere neobişnuită” în inspecţiile poziţiilor sale de artilerie (cel mai important element de descurajare împotriva unei invazii din sud) şi a operaţiunilor aeriene. Şi alte surse din Coreea de Sud raportează că un focar de COVID-19 există în cercul interior al lui Kim fapt care l-a trimis pe dictator să se plimbe în oraşul staţiune.

Un alt ziar din Coreea de Sud, Joongang Ilbo, a turnat benzină pe foc, publicând accidental o poveste pre-scrisă care anunţa moartea lui Kim. Proeminentul refugiat din Coreea de Nord Thae Yong Ho a declarat că în ultimele zile a fost detectat un val de panică în cumpărare de bunuri – zvonuri confirmate atât de Daily NK, cât şi de NK News, ambele observând că graba a fost provocată mai mult de noile restricţii la import sau poate de valul pandemic de COVID-19.

SUA priveşte cu atenţie situaţia din Peninsulă. Pentagonul a intensificat zborurile de supraveghere asupra Nordului – în mod evident pentru a căuta lucruri precum mişcări neobişnuite de trupe – şi de asemenea au început să desfăşoare exerciţii comune cu forţelor aeriene din Sud. De asemenea, a desfăşurat exerciţii aeriene comune cu Japonia implicând bombardiere B-1B şi avioane de luptă japoneze la doar 800-900 de kilometri de Wonsan, unde Kim poate fi sau nu convalescent. 

Succesiunea şi scenariile posibile

Atât bunicul cât şi tatăl lui Kim, Kim Jong-il, aveau planuri de succesiune în momentul în care au murit. Copiii lui Kim Jong-un sunt mici ca vârstă, iar variantă succesiunii lor nu merge decât în cazul unei regenţe. Kim Yo Jong, sora mai mică a lui Kim Jong-un, care a jucat un rol din ce în ce mai important în cadrul regimului, ar putea prelua controlul, continuând linia de sânge dinastică. Cu toate acestea, există întrebări cu privire la faptul dacă o femeie – chiar şi o Kim – ar putea conduce o societate profund patriarhală unde deciziile sunt influenţe de militari. 

Cea mai periculoasă situaţie este aceea a fragmentării statului în mini-regiuni sub conducerea unor căpetenii comuniste. În acest scenariu sumbru, ar fi probabil un război civil şi un dezastru umanitar. Noii stăpâni ar putea căuta să vândă arme sau tehnologie nucleară, biologică sau chimică sau să folosească acele arme mortale unul împotriva celuilalt.

În oricare dintre scenariile posibile, China este probabil să acţioneze rapid. Ultimul lucru pe care Beijing îl doreşte este un conflict la graniţa sa sau haosul care ar putea tenta Statele Unite şi aliaţii din zonă să intervină. Dacă regimul existent ar supravieţui, fie sub Kim Yo Jong sau cu un alt înalt oficial al regimului, China ar accepta situaţia şi l-ar ajuta pe noul lider. Dar dacă Coreea de Nord s-ar prăbuşi într-un război civil, China s-ar putea simţi obligată să intervină direct. În acel moment, China ar avea două opţiuni. Ar putea pur şi simplu transforma Coreea de Nord într-un protectorat, oferind asistenţă economică împreună cu consilierii chinezi şi trupele de menţinere a păcii. Cealaltă opţiune ar fi probabil determinată de costurile economice ale recuperării sale din pandemia coronavirusului. Ar putea încerca să suporte costurile reconstrucţiei şi stabilizării Coreei de Nord la Seul, acceptând reunificarea coreeană condiţionată de retragerea forţelor americane din peninsulă. Acest lucru ar putea fi sau nu acceptabil pentru Coreea de Sud, având în vedere costurile masive ale reunificării, în timp ce, de asemenea, se recuperează de la pandemia coronavirusului.

Implicaţiile dispariţiei liderului nord coreean

O analiză pe scurt a implicaţiilor unei eventuale dispariţii a liderului nord coreean poate că este necesară sau poate ne grăbim(!?). Vom vedea, dar trebuie să fim atenţi la evoluţia evenimentelor într-o zonă sensibilă.

Eliminarea programului nuclear al Coreei de Nord s-a mutat în fruntea agendei internaţionale la scurt timp după ce preşedintele american Donald Trump a preluat funcţia în 2017 şi a rămas acolo mai mult de doi ani. Dar, în ciuda unei perioade de îmbunătăţire a relaţiilor dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud şi a două întâlniri faţă în faţă, fără precedent între Donald Trump şi liderul nord-coreean Kim Jong-un, nu s-au făcut progrese clare în ceea ce priveşte denuclearizarea Coreei de Nord.

Preşedintele Trump a încadrat întâlnirile şi relaţia sa personală cu Kim ca un început promiţător spre o „spargere a gheţii” între cele două state şi eventuala evitarea a unui război. Dar pe undeva discuţiile au eşuat. Kim a refuzat să înceapă să întocmească programul datorită „clanului generalilor” care îşi pierdeau utilitatea. El a dorit întâi renunţarea la sancţiunile comunităţii internaţionale împotriva ţării sale. Pe de altă parte, cei de la Washington au dorit să vadă paşi importanţi către denuclearizare înainte de a ridica orice restricţii.Războiul comercial dintre China şi Statele Unite a făcut prea puţin pentru a ajuta problemele, deoarece a creat tensiuni între preşedintele Donald Trump şi preşedintele chinez Xi Jinping, preşedintele chinez fiind unul dintre puţinii lideri care au avut vreun efect asupra lui Kim, asta şi din cauza dependenţei economice a Coreei de Nord de China.

Între timp, Coreea de Sud s-a străduit să-şi menţină ritmul diplomatic anterior în dezgheţarea relaţiilor cu Phenianul, fără să se angajeze prea mult în relaţia cu partenerul din nord. 

Cu sancţiunile globale în vigoare, cetăţenii din Coreea de Nord continuă să sufere. Un raport din 2019 al oficialilor din domeniul drepturilor omului al Naţiunilor Unite a dezvăluit o populaţie dependentă de pieţele ambulante şi neautorizate, dar tolerate oficial şi supuse cererilor de luare de mită în mod constant din partea oficialilor nord-coreeni. Programul alimentar mondial a estimat că 10,1 milioane de nord-coreeni suferă de deficit alimentar.

De la preluarea puterii în 2011, Kim Jong-un a făcut ca dezvoltarea economiei ţării să fie o prioritate, egală cu obiectivul de a atinge o capacitate de arme nucleare. În cadrul acestei iniţiative, el a tolerat apariţia pieţelor locale informale, însă orice îmbunătăţire semnificativă a stării populaţiei va necesita ridicarea sancţiunilor internaţionale.

Între timp, relaţia dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud s-a răcit după un scurt dezgheţ care a precedat Summitul iniţial Kim-Trump. Kim a călătorit în Coreea de Sud în 2018, marcând pentru prima dată când un lider nord-coreean a trecut graniţa în sud. Cele două părţi au devolat paşi pentru extinderea schimburilor şi a cooperării, în speranţa realizării în cele din urmă a unei peninsule coreene denuclearizate. Dar, pe măsură ce relaţiile dintre Phenian şi Washington au început să se deterioreze, relaţiile cu Seul s-au comportat şi ele la fel.

Moartea subită a liderului nord-coreean Kim Jong-un va acţiona ca un călcâi al lui Ahile în politica internaţională în Asia de Nord-Est, unde se menţine încă un echilibrul de putere. Impactul morţii sale subite îl putem analiza la nivel dublu, atât pe plan intern, cât şi în extern.

Pe plan intern, moartea sa va submina durabilitatea dictaturii familiei Kim. În special, se vor produce diverse schimbări în sistemul interior de conducerea al Phenianului. Va mai continua generaţia Kim regimul ereditar? Sora lui mai mică, Kim Yo-jong, care a jucat rolul numărul doi de la sfârşitul anului trecut, va fi temporar în fruntea puterii. Cu toate acestea, în absenţa puterii absolute, puterea ei temporară nu va dura mult timp în societatea patriarhală din Coreea de Nord. După aproximativ un an de tranziţie, va apărea un sistem de conducere colectivă, aşa cum a fost cazul după decesele lui Stalin şi şi cel al lui Mao Zedong.

China se va concentra, de asemenea, pe stabilizarea Phenianului prin construirea unui cabinet pro-chinez de umbră.  În continuare, se vor produce diverse schimbări în echilibrul puterii prin menţinerea status quo-ului situaţiei internaţionale din Asia de Nord-Est. China se aşteaptă ca cel puţin 3 milioane de nord-coreeni să se mute din Coreea de Nord la graniţă, pentru a supravieţui. China va furniza provizii de urgenţă pentru a stabiliza situaţia din regiunea nord-coreeană din Peninsula Coreeană şi va face tot posibilul pentru a preveni prăbuşirea securităţii. În special, armata din Beijing se va pregăti să mobilizeze forţele în caz de diferite scenarii, cum ar fi alianţa ROK-SUA care îşi va trimite forţele spre nord dinspre râul Imjin, în apropiere de Zona demilitarizată, către linia râului Daedong-Wonsan de la Phenian. Conducerea chineză se va concentra pe prevenirea prăbuşirii zonei tampon între forţele maritime şi continentale. În cele din urmă, va fi nevoie de un dialog la scară largă între liderii americani şi chinezi. Rusia şi Japonia, care sunt considerate a fi interesele tradiţionale ale părţilor interesate, se vor mobiliza, de asemenea, pentru a minimiza impactul negativ al situaţiei asupra Peninsulei Coreene. Inevitabil, tensiunile militare pe Peninsula Coreeană vor creşte.

America s-a implicat pentru prima dată în Coreea în 1950 pentru a împiedica ca regimul comunist în Nord, susţinut de Uniunea Sovietică şi China, să cucerească Sudul. Războiul s-a terminat cu un armistiţiu, iar în timp ce Sudul s-a îmbogăţit şi a crescut, Nordul s-a scufundat în sărăcia zdrobitoare şi şi-a pierdut sponsorul sovietic. În acest secol, Statele Unite au rămas angajate cu Coreea de Sud pentru a preveni intimidarea din partea Nordului, care ar putea fi scăpat de sub control fapt ce ar duce la război. Acest lucru a fost întotdeauna posibil, deoarece cei trei dictatori Kim s-au bazat pe demonizarea guvernului sud-coreean şi a Statelor Unite pentru a justifica cheltuielile militare masive şi represiunea internă. Ura faţă de Statele Unite şi aliaţii săi din Coreea de Sud este „lipiciul” care ţine regimul Kim împreună. Odată cu dispariţia lui Kim Jong Un, această periculoasă dinamică s-ar putea schimba.

Altfel spus, niciodată Coreea de Nord nu a fost o naţiune care a reprezentat o ameninţare pentru Statele Unite, ci sistemul patologic conceput pentru a menţine un membru al familiei Kim la putere. Dacă dinastia Kim s-ar încheia, atunci nu ar exista nicio bază pentru ostilitatea dintre Coreea de Nord şi Statele Unite.

În final, rolul Americii în Peninsula Coreeană depinde în esenţă de ceea ce îşi doreşte Coreea de Sud. Dacă o Coree de Nord, post-Kim, ar deveni un protectorat chinez concentrat mai mult pe dezvoltarea economică decât pe puterea militară şi intimidarea externă, Seul ar putea conştientiza că nu este nevoie de prezenţa masivă a trupelor americane. Acelaşi lucru ar fi valabil dacă Coreea s-ar reunifica. Dacă Kim Jong-un părăseşte scena fără a se aranja ca unul dintre copiii săi să devină al patrulea membru al dinastiei maligne a familiei sale, îndelungata misiune a SUA în Coreea ar putea, de fapt, să se încheie parţial cu o notă de succes. De ce spun parţial? Pentru că zona Mării Chinei de Sud şi a Mării Chinei de Est este extrem de importantă pentru geopolitica din Pacific, acolo se desfăşoară o 1/3 din comerţul mondial, acolo sunt resurse imense de petrol şi, nu mai puţin adevărat, o zonă în plină campanie de militarizare. Linia Maginot din Pacific elaborat de Pentagon este una în construcţie.