Beirut 14 februarie 2005. Primul Ministru libanez Rafik Hariri a fost asasinat, istoria Libanului schimbându-se. Hariri a fost cel care a scos din țară, după 30 de ani de ocupație, trupele siriene. Acum când țarul serviciilor speciale libaneze a fost asasinat țara se află aproape în stare de război fitilul fiind aprins de confruntările din Siria. Guvernul primului ministru Najib Mikati este într-o situație dificilă datorită exploziei tensiunilor dintre sunniți și șiiți și a mobilizării violente a salafiștilor libanezi. Libanul se apropie cu pași repezi de un război civil. Este greu să treci cu vederea ironia sorții generalului de brigadă Wissam al-Hassan.
Acum 7 ani a scăpat de moarte în mod miraculos. El trebuia să fie în coloana oficială a premierului Hariri, fiind șeful securității personale, când aceasta a trecut prin fața hotelului Saint George unde s-a produs deflagrația. Dar nu a fost acolo. Acum a pierit într-o capcană similară cu cea a fostului său șef. O mașină plină cu explozibil a fost detonată la trecerea coloanei generalului omorăndu-l pe acesta și pe șoferul său dar și alte 6 persoane și rănind încă 90. Generalului de brigadă Wissam al-Hassan, șeful Serviciului Securității Interne a Libanului a jucat un rol important în canalizarea eforturilor statelor arabe de a ajuta opoziția siriană în lupta împotriva regimului lui Assad. Acest fapt a făcut din general prima țintă a guvernului de la Damasc. După o perioadă în care tensiunile interne păreau cât de cât temperate, atacul cu bombă de la la 19 octombrie 2012 a aruncat în aer situaţia din Liban. Moartea oficialului libanez a reprezentat momentul declanşator al unui nou val de violenţe pe teritoriul statului deja măcinat de astfel de manifestări, incidentul fiind urmat de decizia premierului de la Beirut de a demisiona, respinsă însă de şeful statului.
Damascul este cel acuzat de asasinarea șefului intelligence-ului libanez. De fapt Damascul a mai încercat în primăvara anului 2012 să-l asasineze pe general dar complotul a fost demascat de serviciile de informații iordaniene. Măsurile de securitate proactive luate de fostul șef al securității libane au fost diferite de vremea când el le organiza pentru fostul prim ministru Hariri, de data aceasta ele avănd un grad de vizibilitate redusă și cu toate acestea a fost omorât. Rememorând evenimentele din 2005 aflăm că Hariri a avut o coloană de 6 mașini cu o limuzină Mercedes-Benz blidată iar împreună cu aceastea era o mașină cu trei tipuri de echipamente care asigura contramăsurile electronice- echipamentele bruiau orice transmisiune electronică de-a lungul traseului fie ea radio, tv sau telefonie mobilă – pentru a impiedica explozia de la distanță a unui IED (dispozitiv exploziv improvizat). Soluția asasinării a fost utilizarea unui sinucigaș ce conducea un vehicol cu 1mc de explozibil TNT la bord și care a ucis pe lăngă primul ministru încă 21 de oameni rănind alții 231. Hariri a fost ucis pe traseul de la Parlament la reședința personală Palatul Kuraytem unde-l așteptau invitații la masă. Generalul al-Hassan a foslosit alte măsuri de protecție proprii care l-au făcut să apară ca orice alt turist în Beirut. Însă el a fost la fel ca și predecesorul său o țintă pentru rețelele de spionaj siriene și cele partenere ale Hezbollah. În noaptea dinaintea morții s-a întors dintr-o călătorie din Europa și a plecat spre reședință cu o mașină închiriată luat fiind de la scara avionului ceea ce a trezit suspiciunile administrației aeroportului. Hezbollah are un sistem important de control al aeroportului din Beirut în persoana generalului maior Wafik Shuqayr, șeful securității, pe care organizația l-a protejat în momentul în care fostul prim ministru Fouad Siniora a vrut să-l schimbe. Generalul a fost o țintă sigură într-un vehicul obișnuit și fără măsuri de bruiaj electronic în preajmă. Siria are fără doar și poate pe lângă aliați în Liban și o robustă rețea de spionaj.
Generalul Hassan a fost mai mult decât șeful serviciului de informații libanez (ISF) el a fost deținătorul secretelor propriei țări. El a avut o performață excelentă într-o perioadă scurtă de timp și într-o țară polarizată. Moartea lui aduce grave prejudicii Libanului expunând-o pe termen scurt la tot felul de pericole. Dacă Siria are vreo legătură directă cu atacul rămâne totuși o necunoscută, în prezent neexistând dovezi incriminatoare împotriva regimului lui al-Assad. Ce se ştie sigur însă este faptul că Wissam al-Hassan a fost un critic al liderului sirian, fiind totodată cel care a condus ancheta în cazul asasinării fostului premier libanez, Rafik Hariri în 2005, tatăl actualului lider al opoziţiei libaneze, Saad Hariri.
Atacul în care şeful intelligence-ului libanez a fost ucis este cel mai grav atentat care a avut loc în capitala libaneză din 2008 până în pezent şi care a îndreptat în mod inevitabil privirile spre regimul de la Damasc. Hassan a moștenit un serviciu ISF aflat sub controlul total al sirienilor. El l-a trasformat într-o instituție națională revoluționând culegere de informații și analiza acestor deși resursele avute la dispoziție au fost insuficiente. Ultimii doi ani au marcat ascendența meteorica a generalului Hassan. În 2010 a ordonat arestarea generalului de brigadă Fayez Karam pentru spionaj în favoarea Israelului. Doi ani mai târziu, în cea mai importană operațiune acoperită desfășurată în Liban după plecarea trupelor siriene l-a arestat pe fostul ministru libanez Michel Samaha, un om cu contacte la nivelul lui Bashar al-Assad. Oameni ca Samaha erau intangibili în urmă cu câțiva ani datorită relațiilor lor cu Damascul. Hassan nu a ascuns niciodată opoziția sa față de Damasc.
Din 2006 până în 2010 a lichidat mai multe celule Salafiste și a dejucat 24 de comploturi cu bombă. Pentru general pericolul era din toate părțile fie că se numea Siria sau AL-Qaida el a fost întodeauna un naționalist. Pe fondul acestor evenimente, tensiunile în interiorul statului libanez au crescut până la un nivel periculos. După atacul asupra maşinii lui Wissam al-Hassan, străzile capitalei libaneze şi ale altor oraşe printre care Tripoli, au fost luate cu asalt de susţinătorii opoziţiei, care au incendiat cauciucuri şi au strigat lozinci împotriva regimului lui Bashar al-Assad, dar şi împotriva grupării extremiste şiite de pe teritoriul Libanului, Hezbollah. Coaliţia politică libaneză de opoziție condusă de Saad Hariri a reacţionat imediat după eveniment, emiţând o declaraţie în care pe lângă învinuirea regimului lui Bashar al-Assad, a cerut Siriei să înceteze astfel de acţiuni pe teritoriul Libanului.Violenţele de pe teritoriul Libanului nu sunt o noutate acestea fiind alimentate de criza din Siria încă de la începutul acesteia. Forţele de ordine libaneze şi cele ale armatei sunt nevoite în nenumărate rânduri să intervină pentru a pune capăt violenţelor dintre cele două tabere – susţinătorii lui al-Assad şi oponenţii acestuia. Acum însă impactul pe care atacul asupra fostului şef al intelligence-ului libanez l-a avut a zguduit structura politică a Libanului până la vârf. Agravarea situaţiei din Siria şi amânarea identificării unei soluţii viabile care să aducă pacea şi stabilitatea în interiorul statului sirian reprezintă pentru ţările din jur o problemă majoră. Principalele victime ale crizei siriene din acest punct de vedere sunt Iordania şi Libanul iar mai nou Israelul care intră pe zi ce trece într-un conflict deschis cu Hamasul și Hezbollahul.
Poziționarea celor trei în afara crizei regionale este imposibilă. În cazul Libanului, se vorbeşte tot mai mult despre o posibilă dezbinare a acestuia în cazul în care situaţia din Siria nu va putea fi soluţionată într-un timp cât mai scurt. Este vorba despre o situaţie în care nu contează ce doreşte Beirutul, atât timp cât regimul de la Damasc nu are nicio intenţie de a-l proteja. Destabilizare Libanului este mai avantajoasă regimului lui al-Assad decât situaţia contrară. În încercarea de a împiedica degenerarea şi mai profundă a situaţiei, Statele Unite ale Americii s-au oferit să ajute Libanul în ancheta privind asasinarea lui Wissam al-Hassan, în speranţa că eliminarea incertitudinilor şi speculaţiilor în acest caz va putea duce la o reducere a violenţelor de la nivel intern. Aşezarea Libanului în proximitatea geografică a Siriei, precum şi legăturile istorice dintre cele două state nu poate duce la o limitare a războiului civil din statul sirian până la graniţele care despart cele două ţări. O intervenţie străină care să înlăture regimul actual de la putere din Siria nu ar putea readuce stabilitatea într-un stat marcat de o profundă rivalitate între sunniţi şi şiiţi și nu ar evita un război civil în Liban. Rivalitatea dintre cele două ramuri ale Islamului reprezntă principala cauză care stă la baza tensiunilor în mai multe state de pe teritoriul Orientului Mijlociu.
Levantul este un butoi de pulbere gata să explodeze. Israelul este gata de război. Palestinienii lansează rachete Fajr-5 în zonele populate inclusiv de musulmani din Ierusalim. Încearcă palestinienii să reinventeze vremea lui Salah al-Din !?
Comenteaza