Vă las pe dumneavoastră să dați răspunsul eu o să vă prezint faptele și situația din teren, la ora actuală, inclusiv negocierile diplomatice intense care se derulează. Sloganul lui Biden „America s-a întors”, dat la preluarea mandatului, era destinat pentru o agendă ambițioasă de politică externă a SUA. El încerca ”repararea” stricăciunilor făcute de Donald Trump.

Vă las pe dumneavoastră să dați răspunsul eu o să vă prezint faptele și situația din teren, la ora actuală, inclusiv negocierile diplomatice intense care se derulează. Sloganul lui Biden „America s-a întors”, dat la preluarea mandatului, era destinat pentru o agendă ambițioasă de politică externă a SUA. El încerca ”repararea” stricăciunilor făcute de Donald Trump.

Trump a tensionat legăturile cu Europa și cu Asia, inclusiv cu adversari precum Iran și Venezuela, în schimb a încercat să aducă pacea în Orientul Mijlociu prin Acordurile Avraam. A dispărut din peisajul  geopoliticii americane sloganul ”America First”. Trump s-a angajat într-un război cu China care a lăsat relațiile bilaterale în cea mai proastă stare din ultimele decenii.

În practică însă multe din opțiunile lui Biden s-au suprapus pe cele ale lui Trump. Lui Biden i-a fost dificil să restabilească pe deplin un status quo-ul pre-Trump. Europa și-a recalibrat relația cu Statele Unite și nu s-a mai aliniat în totalitate la abordarea Americii, în special la diminuarea relațiilor cu China. Cu toate acestea, după cum a evidențiat războiul din Ucraina, există încă o cerere mare în rândul aliaților, partenerilor și altor țări din întreaga lume pentru conducerea decisivă a SUA în vremuri de criză. Puterea militară a SUA este impresionantă având în primul rând posibilitatea proiecție forței prin cele 11 portavioane la bordul cărora sunt, pentru fiecare, 80 de avioane de luptă de la F-18 la F35.

Războiul Israel-Hamas o provocare fără sfârșit

Președintele american Joe Biden a declarat luni, 26 februarie 2024, că speră că o încetare a focului în Gaza ar putea începe până săptămâna viitoare, adăugând că Israelul este gata să oprească operațiunile în timpul lunii musulmane a Ramadanului, ca parte a oricărui acord. Avem în Gaza o criză umanitară care a crescut într-o spirală a groazei. Reprezentanți din Egipt, Qatar, Statele Unite, Franța au acționat ca intermediari pentru Israel și Hamas, căutând oprirea luptei și eliberarea ostaticilor israelieni ținuți în Gaza. Mediatorii, cum spuneam, speră să ajungă la un acord înainte de începerea lunii sfinte musulmane Ramadan pe 10 martie 2024.

Începând cu 7 octombrie Biden a sprijinit ferm Israelul, în ciuda numărului crescut de morți în ofensiva IDF din Gaza. Dar, în același timp, a crescut presiunea asupra premierului israelian Benjamin Netaniahu pentru a limita victimele civile, în special acum când se pregătește ofensiva Israelului în orașul Rafah. La rândul său liderul Israelului și-a  luat angajamentul de a evacua părți semnificative din Rafah înainte ca să meargă și să elimine ultimele rămășițe ale Hamas.

Mie mi s-a părut, la începutul conflictului, că lumea era pregătită inițial să accepte că vor exista victime civile semnificative dacă Israelul avea să dezrădăcineze Hamas din Gaza și să-și recupereze ostaticii. De ce? Pentru că Hamas se instalase în tuneluri sub case, spitale, moschei și școli și nu a făcut nicio pregătire pentru a-și proteja civilii din Gaza de represaliile israeliene. Și chiar așa s-a întâmplat. Pe parcursul derulării războiului lucrurile au luat însă o întorsătură dramatică datorită în primul rând strategiei Hamas de a folosi palestinienii ca scuturi umane.

Negocierile de la Paris din februarie 2024

Trebuie să menționăm faptul că acel comentariu din 26 februarie a lui Biden a fost făcut după ce consilierul său pentru Securitate Națională, Jake Sullivan, a declarat duminică, pe 25 februarie, că reprezentanții mai multor părți – deși nu erau prezenți conducătorii Hamas din Gaza– s-au întâlnit la Paris și au ajuns la o înțelegere cu privire la proiectul unei încetări temporare a focului. Negocierile s-au dovedit dificile. De ce? Deoarece premierul israelian Benjamin Netaniahu are în guvernul său membrii de extremă dreaptă care s-au opus găsirii vreunei soluții.

De asemenea Netaniahu a sugerat că o incursiune în Rafah ar fi ultima fază a războiului din Gaza. Hamas la rândul său a făcut cereri pe care Israelul le consideră inacceptabile, inclusiv cu privire la problema eliberării prizonierilor palestinieni în schimbul ostaticilor israelieni. Este evident ca Hamas are de dat răspunsuri pentru declanșarea acestei tragedii umane, dar Israelul și SUA sunt văzute, în lumea arabă, conducând evenimentele de acum și astfel primesc  cea mai mare parte de vină. Mulți dintre liderii arabi, care își doresc, în privat, ca Hamas să fie distrus și care înțeleg ce forță nefastă este, sunt presați de cetățenii lor să se distanțeze public de un Israel care nu este dispus să ia în considerare niciun orizont politic pentru independența palestiniană.

O delegație israeliană de înalți oficiali ai securității s-a întors sâmbătă, 24 februarie 2024, de la discuțiile de la Paris, când mass-media a răspândit informații despre speranța crescândă la Ierusalim că un nou acord cu Hamas de eliberare a ostaticilor ar putea fi la îndemână. La Paris au avut loc discuții între reprezentanți ai Israelului, americanilor, egiptenii și qatarienilor, care lucrează de săptămâni întregi pentru a obține un acord pentru eliberarea ostaticilor și întreruperea luptei.  Rămâne de văzut cum va răspunde Hamas la ultima propunere.

Mai departe trecerea la chestiuni concrete depinde de acceptarea de către Hamas a cadrului de acord realizat până acum. Să fim clari suntem încă departe de un acord final. După reuniunea de la Paris cabinetul de război israelian s-a întâlnit la Tel Aviv în seara de sâmbătă 24 februarie  și a întocmit  o schiță a unui acord care urmează să fie folosit drept bază pe care să se construiască un plan și principiile pentru negocieri. De asemenea cabinetul de război a votat trimiterea unei delegații în Qatar pentru discuții suplimentare cu privire la potențialul acord. Se pare că delegația va avea „un mandat limitat”, iar discuțiile se vor concentra pe aspectele tehnice ale unui potențial acord.

Ce putere ar trebui să guverneze Gaza și teritoriile palestiniene după război?

Iată una din întrebările care frământă pe toată lumea deși operațiunile militare nu s-au încheiat. În timp ce Washingtonul și aliații săi arabi au legat negocierea de încetarea focului dintre Israel și Hamas, un proiect general de soluționare a conflictului – ar putea începe cu recunoașterea statului palestinian de către Națiunile Unite. Și totuși fracțiunile palestiniene ezită să dea un răspuns. Este necesară, în primul rând, o reconciliere între Hamas și Fatah, relația între cele două fracțiuni fiind ruptă încă din 2007.

Un dialog a fost deja inițiat de dizidenții și criticii președintelui Mahmoud Abbas, extrași din partidul său Fatah, care și-au trimis emisari în Qatar, unde liderii mișcării islamiste Hamas trăiesc în exil. Liderii Fatah au urmat apoi exemplul. În calitate de potențiali succesori ai președintelui în vârstă de 88 de ani, ei cred că cele două părți au nevoie una de cealaltă pentru a supraviețui. Aceste ”tulburări” l-au forțat pe Abbas să facă călătoria la Doha pe 11 februarie. Nu au apărut dovezi care să indice că acest președinte nepopular, sprijinit la distanță de aliații săi occidentali, s-a întâlnit cu rivalii săi Hamas, care speră să-l vadă înlăturat cât de curând.

Cu toate acestea, Abbas l-a întrebat pe emirul Qatarului, șeicul Tamim bin Hamad Al Thani, despre negocierile pe care Doha le facilitează între Israel și mișcarea islamistă. Pe 14 februarie, într-un comunicat, Abbas a îndemnat Hamas să încheie rapid un schimb de prizonieri cu Israelul și să deschidă negocieri diplomatice în care el personal se consideră un jucător cheie. Da, se pare că fuge pământul de sub picioarele bătrânului Abu Mazen (Mahmoud Abbas) absolventul Universității Patrice Lumumba din Moscova în anii 1980, unde a obținut, la Institutul de Studii Orientale a Academiei Sovietice de Științe, doctoratul în istorie cu teza în limba rusă „Conexiuni între sionism și nazism 1933-1945”. Poate așa dacă citim CV-ul înțelegem cine îl ghidează în deciziile pe care le ia, deși sunt numai presupuneri.

Ce vrea Netaniahu?

Pe 23 februarie Netaniahu a precizat câteva opțiuni pe care guvernul său le are în Gaza: Israelul vrea păstrarea controlul securității asupra Gaza, teritoriul va fi demilitarizat, granița de sud cu Egiptul va fi ”sigilată” în coordonare cu Cairo și cu Statele Unite ale Americii. Agenția Națiunilor Unite, cea care oferă servicii primare de sănătate și educație pentru refugiații palestinieni, va fi desființată iar educația și administrația vor fi complet revizuite. Administrația civilă și poliția de zi cu zi se vor baza pe elementele locale cu experiență administrativă și de management. Netaniahu nu a explicat cine va plăti pentru toate acestea și cum vor fi înrolați palestinienii locali pentru a perpetua controlul Israelului.

Ce se profilează după confruntare?

După americani și arabi o soluție cu două state.  Soluția celor două state datează din 1937, când o comisie britanică a sugerat o împărțire a teritoriului aflat la vremea aceea sub mandat britanic, cunoscut atunci sub numele de Palestina, în două state. Zece ani mai târziu, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 181, care propunea două state pentru două popoare: unul arab, unul evreu. Deși împărțirea teritorială recomandată în rezoluție nu a lăsat mulțumită niciuna dintre părți, evreii au acceptat-o, dar palestinienii, încurajați de sponsorii lor de stat arab, au respins-o. Războiul care a urmat a dus la întemeierea statului Israel; milioane de palestinieni, între timp, au devenit refugiați, iar aspirațiile lor naționale au murit.

Cât despre guvernul de la Tel Aviv condus de Netaniahu acesta are alte planuri. Pentru moment armata israeliană extinde un drum prin centrul Gazei pentru a-și facilita operațiunile militare, parte a planurilor sale de a menține controlul de securitate asupra enclavei pentru o perioadă de timp, potrivit oficialilor apărării de la Tel Aviv. Drumul este de macadam și nu face altceva decât să remodeleze topografia zonei pe unde trece. Coridorul de la sud de orașul Gaza, care se întinde pe aproximativ 7 km de la granița israeliană până la coastă, împarte Gaza în două, de-a lungul unei fâșii de pământ est-vest ocupată de trupele israeliene încă de la începutul războiului precedent care a durat 4 luni.

De asemenea o fâșie de aproximativ un km, în interiorul Gaza, se va constitui într-o zonă tampon unde palestinienilor li se va interzice intrarea. Ruta est-vest este destinată a fi patrulată până la finalizarea operațiunilor militare israeliene în Gaza, care ar putea dura luni sau chiar ani, potrivit oficialilor israelieni, care spun că nu au intenția de a ocupa permanent Gaza, dar plănuiesc să mențină „securitatea și control” în interiorul frontierelor sale pentru o perioadă nedeterminată.

Care sunt căile de negociere între combatanți?

La ora actuală între israelieni și palestinieni se pare ca sunt câteva căii de negociere. Una este aceea a negocierilor indirecte între Israel și Hamas, care sunt mediate de o echipă tripartită ce implică SUA, Egipt și Qatar. Celelalte căi de negociere de asemenea semnificative și care la rândul lor alimentează calea principală – ele fiind afectate de evoluțiile de pe teren din interiorul Gaza, Israel, la nivel regional și în SUA – includ:

-pista intra-israeliană, condusă de un prim-ministru a cărui agendă principală este supraviețuirea politică și care vede în primul rând fiecare înțelegere prin această lentilă;

-negocierile intra-Hamas dintre aripi și vorbim aici de aripa externă din Doha și de cea internă din Gaza ale Hamas, ambele fiind  interesate de supraviețuirea lor politică și fizică și privesc orice înțelegere prin această lentilă;

-traseul Qatar/Egipt-Hamas, Qatarul menținând legătura cu conducerea Hamas din Doha și din Egipt (prin structura informațiilor militare egiptene) către conducerea din Gaza-atât Qatarul, cât și Egiptul doresc o încetare a focului cât mai curând posibil, Egiptul fiind mai preocupat de implicațiile imediate ale unui atac israelian în Rafah asupra propriei sale securități datorită unei deplasări masive a populației palestiniene spre Peninsula Sinai ( israelieni au anunțat că operațiunile militare următoare se vor desfășura în orașul Rafah);

-pista negocierilor israeliano-americane, condusă din partea americană de președintele Joe Biden, care este îngrijorat de un război mai larg care poate cuprinde întreg Orientul Mijlociu, dacă faza actuală a luptei nu se încheie curând, precum și de impactul războiului asupra viitorului său politic în cursa prezidențială (pe de o parte, Biden se confruntă cu presiuni din partea lobby-ului pro-israelian, care îi cere să continue cu sprijinul său necondiționat pentru Israel, pe de altă parte, o coaliție de grupuri care l-au votat în 2020, inclusiv arabi și musulmani-americani din statul swing Michigan, amenință că vor boicota votul în noiembrie anul acesta, în opoziție cu sprijinul său pentru Israel, amenințându-și astfel perspectivele electorale);

-ultima cale este cea a negocierilor arabo-americane, axată pe modelarea condițiilor și stimulentelor pentru un proces de dialog între israelieni și palestinieni în vederea implementării mult lăudatei soluții cu două state.

Toate aceste căi de negociere, care funcționează simultan în mijlocul unei situații conflictuale volatile atât în Gaza, cât și în regiune, fac munca echipei tripartite de mediere cu atât mai dificilă.

Ce vrea Hamasul?

După încheierea pe 24 februarie a discuțiilor de la Paris, căutarea unui acord pentru ostatici Israel-Hamas rămâne nerezolvată, lăsând oficialii să estimeze o șansă de succes de 50%. Cu toate acestea, dezghețul negocierilor, după aproape o lună de impas, injectează o doză de optimism în proces. Hamas și-a prezentat, în termeni proprii, o poziție mai dură față de acord, care a devenit subiect de discuție pentru negociatorii de la Cairo, Egipt, la întâlnirea din 13 februarie 2024. Netaniahu a fost reticent în a trimite o delegație la Cairo. Și totuși rezistența lui Netaniahu a dus în cele din urmă la o poziție mai flexibilă din partea Hamas. Chiar liderul Hamas, Yahya Sinwar, a recunoscut beneficiile unui astfel de acord. Conducerea Hamas, în special Sinwar, se confruntă cu avertismente dure din partea statelor din Golf fiind amenințată cu pierderea sprijinului financiar care este crucial pentru ea dar și a locului sigur de refugiu.

Care este dorința părților referitoare la acord?

Din păcate schimbare tactică a Hamas, nu a atras și o schimbare a Autorității Palestiniene (AP) care a rămas la ”periferia” conflictului din Gaza. Tăcerea relativă a AP a stârnit nemulțumire în rândul palestinienilor, o majoritate semnificativă, potrivit sondajelor recente, exprimând dorința ca Abbas să-și dea demisia, punând, în același timp, sub semnul întrebării viabilitatea viitoare a Autorității Palestiniene.

În acest context, creșterea poziției Hamas în rândul palestinienilor este evidentă, deoarece a încercat să consolideze acest sprijin prin dialoguri de guvernare cu 12 facțiuni politice palestiniene sub jurisdicția Moscovei, la întâlnirea din 29 februarie de la Kremlin. În schimb în Israel dorința de a obține un acord depășește semnificativ orice dezavantaje potențiale. Amenințarea care se profilează, o a treia intifadă, este gata să erupă în Cisiordania în timpul Ramadanului. Ea a sporit în mod considerabil urgența de a finaliza un acord.

Mai mult la Tel Aviv și nu numai protestele antiguvernamentale au o amploare deosebită. Motivația din spatele acestor demonstrații a fost alimentată de conflictul în curs din Gaza și de îngrijorările că guvernul israelian acordă prioritate victoriei militare în detrimentul eliberării ostaticilor. Și totuși în toate aceste circumstanțe enunțate pe parcursul acestui articol, în mijlocul acestui dans complex al diplomației occidentale și arabe, prim-ministrul Netaniahu a subliniat recent că Forțele de Apărare Israeliene (IDF) vor continua cu o operațiune în Rafah, indiferent de orice acord de încetare a focului cu Hamas. Această mișcare, aparent menită să satisfacă așteptările interne, introduce o complicație gravă pentru mediatorii internaționali implicați în abordarea acestei provocări descurajante. Decizia de a atac al orașului Rafah este într-un fel o pârghie pentru Netaniahu de a forța Hamas în negocierile pentru un armistițiu cu eliberarea prizonierilor israelieni. Între Israel și Egipt exista un acord de pace semnat în 1978. Va fi el pus în pericol?

Ce se întâmplă la granița cu Egiptul?

În aceste condiții în care războiul s-a mutat în sudul fâșiei Gaza Egiptul a început să ia măsuri în regiunea Sinai, de-a lungul graniței.  Între punctele de trecere Rafah și Kerem Shalom, mașinile de construcții nivelează terenul pe o fâșie îngustă de pământ. Imaginile din satelit, analizate de Associated Press vineri 16 februarie, arată că se lucrează în această zonă.

Sunt vizibile macarale și camioane, iar bariere de beton au fost ridicate pentru a înconjura o zona de 20 km². Locația se pare că este destinată găzduirii refugiaților palestinieni, în cazul în care Egiptul se confruntă cu un exod în masă din Gaza. Acolo egipteni au mobilizat compania ”Fii Sinaiului” al omului de afaceri Ibrahim El-Argani după cum relatează Wall Street Journal. De asemenea surse anonime egiptene au confirmat pentru The Wall Street Journal, că a fost amenajată o incintă, cu ziduri, cu o capacitate de peste 100.000 de persoane. Guvernul de la Cairo nu recunoaște existența proiectului și totuși perspectiva ca palestinienii să se mute în Sinai este un motiv de îngrijorare. Palestinienii se tem că Israelul încearcă să provoace o a doua Nakba („catastrofă”): exodul forțat a 700.000 de palestinieni când Israelul a fost creat în 1948. Refugiații nu s-au mai putut întoarce niciodată în patria lor.

Post Scriptum: Cablurile submarine de telecomunicații au fost avariate în Marea Roșie, dar nu este încă clar dacă daunele provin de la operațiunile de pescuit de rutină sau de la grupul militant Houthi susținut de Iran, care a amenințat că va rupe unele dintre cabluri pentru a perturba și mai mult activitatea regională în timpul războiul Israel-Hamas care se desfășoară în Gaza. Cablurile conectează Europa de India. Iar compania sud-africană care se ocupă de cabluri (Seacom Ltd.) a detectat prima dată o defecțiune sâmbătă, 25 februrie 2024”, a informat Bloomberg. „Compania Seacom lucrează cu o companie de reparații de cablu deținută de Emirates Telecommunications Group Co. PJSC la un plan, inclusiv cum să asigure nava de reparații și dacă vor avea nevoie de escorte militare sau de securitate armată”, potrivit Bloomberg. În orice caz prima mișcare este ridicarea cablului pentru a putea vedea dacă este taiat.

La Capitol Hill, senatorii au discutat, miercuri 28 februarie 2024, despre houthii susținuți de Iran din Yemen și despre securitatea maritimă din Marea Roșie cu adjunctul secretarului Apărării al Pentagonului pentru politica din Orientul Mijlociu, Daniel Shapiro. Acesta a fost, de asemenea, programat să vorbească în fața Subcomisiei pentru Relații Externe a Senatului pentru Orientul Apropiat, Asia de Sud, Asia Centrală și combaterea terorismului.