Criza rachetelor cubaneze la ralanti

///Criza rachetelor cubaneze la ralanti

Pentru a proteja SUA și aliații săi din NATO de pericolul Coreei de Nord și pentru a preveni proliferarea nucleară, administrația Trump trebuie să pună capăt unei politici prin care, simultan, se suvenționează cu ajutoare și se sancționează guvernul lui Kin Jong Un. Lumea este în fața celui mai mare pericol de război nuclear de la criza rachetelor din Cuba. SUA trebuie să acționeze decisiv.

Toți ochii sunt îndreptați spre Peninsula Coreeană. Odată cu creșterea tensiunilor actorii din zonă își consolidează alianțele sau reacționează diplomatic la posibilele scenarii politco-militare. În același timp guvernul de la Beijing, aliatul tradiţional al paranoicului regim comunist nord-coreean, publică avertismente pentru generalii nord-coreeni. Dintre scenarii patru se evidențiază: (1) creșterea sancțiunilor economice împotriva Phenianului; (2) consolidarea apărării anti rachetă a Coreei de Sud și Japoniei; (3) acțiuni militare chirurgicale- utilizarea rachetelor de croazieră; (4) lovirea în zbor a rachetelor pe care le testează de armata nord-coreană. În acest context toți cei 100 de senatori au fost convocați la Casa Albă, din motive de securitate, pentru o informare asupra situației din Peninsula Coreea. Informarea a fost făcută de Secretarul de Stat Rex Tillerson, Secretarul Apărării, Jim Mattis, Directorul Comunității de Informații, Dan Coats și preșdintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore, generalul Joseph Dumfort. Analiști estimează că în Coreea de Nord, la granița cu Coreea de Sud, s-ar afla echipamente militare, ascunse în caverne sau în depozite, printre care între 10 și 25 sunt arme nucleare împreună cu vehicolele de lansare, avioane cu reacție, și importante resurse de artilerie acompaniate de forțele militare necesare. Deasupra acestor stocurile de arme, stocurile de arme chimice ale Coreei de Nord sunt impresionante la fel ca și posibilele arme biologice. La acestea se adaugă capacitățile de război cibernetic ale Phenianului. Corea de Nord dispune de întreaga gamă de arme convenționale și de război hibrid.

SUA prin vocea președintelui Donald Trump a declarat că toate opțiunile militare și non-militare sunt pe masă. Așa cum a demonstrat-o în Siria, Washingtonul este pregătit să lanseze o acțiune militară unilaterală împotriva Coreei de Nord, în vedrea stopării programului nuclear al acesteia. Poate fi o acțiune cu doar o singură țintă și anume facilitatea nucleară unde se pregătește experimentul. Suntem, se pare, în faza premergătore Războiului din Golf din 2003. Este o fază în care planificatorii militari de la Pentagon pregătesc scenariile viitoarelor acțiuni militare. De asemenea, vecinii Coreei de Nord se tem că o lovitură aeriană asupra echipamentelor nucleare ale Phenianului ar putea contamina regiuni întregi din jurul Peninsulei. Din surse neconfirmate China a mobilizat peste 100000 de de militari din Forțele Armate de Eliberare Populară (PLA) la granița cu Coreea de Nord. Rușii din regiunea de graniță cu Coreea de Nord au remarcat trenuri cu echipamente militare, în special tancuri și transportoare blindate, îndreptându-se către regiunea Primorschi via Habarovsk. Țările care au graniță comună cu Coreea de Nord (Rusia, China, Coreea de Sud) sunt îngrijorate că în cazul unui conflict ar putea fi țintele unui exod pentru zeci de mii de nord-coreeni, dintre care mulți pot fi agenți ai Phenianului, care să profite de oportunitate pentru a se infiltra. Rusia și Statele Unite au avut miercuri o ciocnire diplomatică în Consiliul de Securitate, pe marginea unui proiect de rezoluție al Washingtonului de a condamna ultimul test (eșuat) cu rachetă balistică al Coreei de Nord. Surse diplomatice au relatat că delegația Chinei a fost de partea Statelor Unite.

În cazul unui atac punctual Coreea de Nord va răspunde cu un atac, cel mai probabil, împotriva Coreei de Sud (Seulul este în raza de acțiune a artileriei de câmp Nord Coreene). Dacă se așteaptă un astfel de răspuns atunci lovitura inițială trebuie să cuprindă toate țintele care pot răspunde cu un atac împotriva Coreei de Sud. Aceste scenarii implică o construcție militară diferita de ceea ce există la ora actuală în Peninsula dar și o implicare a altor actori regionali precum China și Japonia. În consecință Pentagonul a reconsiderat palnurile de deplasare a 3 grupuri de luptă navală constituite în jurul portavioanelor USS Carl Vinson

[1], USS Ronald Regan, care a finalizat perioada de mentenață în baza navală de la Yokosuka și USS Nimitz. De asemenea USS Washingtonul este la ora actuală la baza din Southern California pregătit pentru o nouă misiune în Pacificul de Vest, el trebuie să înlocuiască portavionul USS Carl Vinson în zonă. O lovitură asupra instalațiilor nucleare dar și asupra celor militare poate include pe lângă folosirea rachetelor de croazieră și folosire aviație militare cu care sunt dotate portavioanele americane (între 80-90 avione de diferite tipuri- F/A 18 Super Hornet, avioane pentru război electronic EA-6B Prowler, avioane de avertizare timpurie E2-C Hawkeye, avioane de luptă anti submarin S-3B Viking, elicoptere SH-60/HH-60 Seahawk și avioane de transport C-2A Greyhound).

Ordinul de marș pentru grupul naval de luptă USS Carl Vinson a fost dat pe 8 aprilie de Amiralul Harry Harris, Comndatul Forței Navale SUA din Pacific. Pe 11 aprilie Amiralul Harry Harris s-a întâlnit la Pentagon cu Secretarul Apărării James Mattis iar acesta a declarat la finele convorbirii, în fața reporterilor, că modificarea programului de exerciții al grupului USS Carl Vinson nu se datorește unui eveniment întâmplat în apele Corei de Sud. Și Mattis a continuat: El (n. A.G. portavionul) staționează în Pacificul de Vest unde operează de-a lungul și de-a latul arealului, și acum navighează spre nord pentru că noi credem că este oportun să fie în acea zonă. Nu există o motivație specifică pentru această deplasare. Inițial, USS Carl Vinson a desfășurat exerciții cu forțele australiene în arealul Oceanului Indian. Acum două săptămâni portavionul a trecut prin Strâmtoarea Sund, între insulele indoneziene Sumatra și Java, fiind la 3500 de mile marine de Peninsula Corea. USS Carl Vinson a fost însoțit de distrugătoarele Michael Murphy și Wayne E. Meyer și de crucișătorul Lake Champlain. De remarcat că în grupul de operațiuni al portavionului USS Carl Vinson nu sunt nave echipate cu sistemul Aegis de supraveghere și cu interceptoare SM-3 pentru a doborâ rachete balistice intercontinentale. Dustrugătoarele japoneze sunt JS Samidare și JS Ashigara sunt prevăzute cu radare care detectează rachetele și cu sisteme care le pot intercepta. Cele trei distrugătoare sud-coreene, clasa Sejong the Great, care s-au alăturat grupului operativ, nu au capabilităși anti-balistice.

Care sunt riscurile unei lovituri militare asupra Coreei de Nord

SUA își bazează planurile operaționale pe posibilele scenarii de răspuns ale Phenianului în sudul Peninsulei. Pe de o parte răspunsul Coreei de Nord va fi necesar pentru că guvernul vrea să-și păstreze credibilitatea în fața conaționalilor dar și să demonstreze capacitate de apărare și de contra atac al armatei Coreei de Nord, iar pe de altă parte liderul Kim Jong Un nu vrea să-și delegitimeze adminstrația sau mai bine zis vrea să evite o lovitură de palat. De fapt lovitura de stat face parte dintr-un posibil scenariu, scenariu extrem de avantajos care nu necesită victime colaterale.

Printre scenariile de război, luate în considerare, sunt loviturile cu muniție de precizie, lansată de pe submarine sau de pe avioane, împotriva locației de la Yongbyon, unde se află reactorul nuclear nord-coreean, cel care produce plutoniu pentru armamentul nuclear nord-coreean. Ash Carter și William Perry au scris, într-un raport din 2002, că acesta poate fi lovit fără a cauza eliberare de substanțe radioactive. O altă opțiune este folosirea avioanelor invizibile de tip B-2. Acestea pot ataca facilitățile de la Punggyeri, o zonă muntoasă în partea de nord-est a țării unde s-au desfășurat precedentele teste nucleare. Având protecție față de radarele nord-coreene B-2 poate lansa bombele bunker buster care străpung construcțiile de beton armat. În aceste scenarii militare, Seulul nu va evita un baraj de artilerie sau unul cu rachete cu rază scurtă de acțiune din partea nord-coreenilor.  Sud-coreeni vor răspunde cu sistemele de rachete Patriot și cu rachete de pe navele situate în largul Mării Chinei de Est. O acțiune la nimereală (!?). Problema scenariilor este că datele despre Coreea de Nord sunt puține. Nu se cunoște situația strategică reală din Coreea de Nord iar impredictibilitatea liderilor este covârșitoare. Nu se pot face judecăți de precizie despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în Coreea de Nord. Impredictibilitatea a crescut odată cu venirea nepotului lui Kim Il Sung. Singurele date sunt aduse de sateliți și de defectorii nord-coreeni care au trecut prin China. Estimarea victimelor. Cineva poate spune-Vezi ei (nord-coreeni n. A.G.) nu pot răspunde din cauză ca le este frică de consecințe- declara Bruce Klingner, profesor la Heritage Foundation fost adjunct al șefului CIA între 1996-2001 atunci când președintele Bill Clinton a considerat că este posibilă o lovitură împotriva Coree de Nord care dezvolta arme nucleare. Tot el a continuat cu ceea ce pot nord-coreeni să declare: Hei băieți jocul a început (către americani n.A.G.) Nu poți garanta ceea ce Nord Coreea poate face.  Scenariile militare au estimate victime de zeci și zeci de mii de civili și militari. Este un un scenariu contra-cronometru referitor la construcția de rachete balistice intercontinentale care să lovească SUA. Administrația de la Washington trebuie să decidă cât de urgentă este amenințarea. 2020 este un prag final pentru această dezvoltare de rachete balistice. Deși nord-coreeni au 1000 de rachete balistice încă nu l-au testat. Președintele Richard Nixon a luat în considerare o lovitură nucleară cu rachete tactice în 1969 când nord-coreeni au doborât un avion de recunoaștere american, conform documentelor declasificate în 2010, dar a renunțat până la urmă.

Cum spuneam mai sus, zona de nord a Coreei de Sud, inclusiv capitala Seul, se află în raza de acțiune a artileriei terestre Nord Coreene, la 54 km de graniță și are o populație de 10 milioane de locuitori. Un atac cu rachete Nord Coreene, ce pot fi interceptate de sistemele anti-aeriene de tipul THHAD sau de tipul Patriot, este un risc acceptabil la fel ca și o incursiune a forțelor speciale nord-coreene în zona de graniță a Coreei de Sud. Și nu numai cele doua dar chiar și o lovitura navală poate fi un risc acceptabil. Acestea fiind unele din riscurile unui eventual răspuns al Phenianului la un atac extern. Riscul cel mai mare este atacul asupra centralelor nucleare (peste 30) ale Coreei de Sud. Atacul asupra a 2 sau 3 din acestea ar afecta radioactiv întreg spațiul cuprins între Japonia și granița vestică a Chinei. Coreea de Sud este întodeauna în alertă când vecinii din nord fac teste nucleare sau cu rachete de orice fel. Acum președintele interimar al Coreei de Sud a ordonat măsuri speciale la granița de nord. Coreea de Nord are în arsenalul propriu rachete de tipul NODONG 1 cu o rază estimată de 1300 km, rachete NODONG 2 cu o rază estimată de 1500 km, presupuse a fi operaționale, rachete TAEPODONG 1 cu o rază estimată la 2000 km, operațională și TAEPODONG 2, cu o rază 4000-8000 km, în dezvoltare. Corea de Nord nu numai că fabrică astfel de muniție dar și exportă, pentru ea războiul din Siria fiind o mană cerească. Astfel, arme de tot felul de la măști de gaze la rachete sunt expediate în Siria pe rute navale, uneori, în 2012 și 2013 interceptate de turci. Piloții de elicoptere nord-coreeni au luat locul celor sirieni care au dezertat iar consilierii militari nord-coreni sunt prezenți în punctele critice de pe teatrul de operațiuni din Siria.

Reacția Chinei

Ochii sunt ațintiți asupra reacției militare sau diplomatice a Beijingului (eventuala retragerea a oficialilor chinezi de la Phenian). Oricum Air China una din companiile aeriene care zboră la Phenian și-a anuțat încetarea zborurilor începând cu 17 aprilie. Nu se știe dacă lipsa de pasageri sau presiunile economice au determinat această soluție. De asemenea schimbările din planul de vizită în Asia a vicepreședintelui SUA, Mike Pence, sunt semnificative pe lângă accelerarea dialogului Washington-Beijing. Ambele ne semnalează un iminent atac asupra Coreei de Nord (nu și când acesta va avea loc!). Vicepreședintele american, Mike Pence, și-a petrecut sărbătorile de Paște cu soldații americani din Corea de Sud și a vizitat DMZ- zona de demarcație militară de la granița dintre cele două Coreei informându-se asupra situației militare și politice din zonă. În timpul vizite Pence a declarat că Phenianul este bine să nu testeze răbdarea și puterea aramtei americane în regiune. De asemenea a declarat că era răbdării (față de Phenian n.A.G.) a trecut. Toată lumea așteaptă să vadă ce va aduce nerăbdarea strategică a președintelui Donald Trump. Ziarul Times nota: Când ambițiile naționale, egoul personal și armele de distrugere sunt într-un mix, oportunitățile pentru calcule greșite sunt deosebit de multe. Într-un interviu dat pentru ziarul New York Times Robert Litwak de la Centru Internațional Woodrow Wilson declara: avem acum în Peninsula Coreeană criza rachetelor cubaneze în relanti. Criza rachetelor coreene durează de mai mult timp decât cea cubaneză care a durat numai 13 zile. Suntem la un punct important de inflexiune spunea Litwak. Coreea de Nord este în spirala strategică a construcției unei rachte balistice intercontinentale (ICBM) care poate lovi SUA. Trebuie să acționăm acum. Este greu de crezut că un stat cu o economie de mărimea orașului Dayton, Ohio, poate avea până în 2020 jumătate din arsenalul nuclear al Angliei și capacitatea de a lovi SUA- declara Litwak.

Problema Coreei de Nord nu este creată de administrația Trump ea a fost moștenită de la predecesorii săi Clinton, Bush și Obama, dar Trump vrea s-o rezolve. Litwak descrie situația prin trei posibile scenarii: utilizarea acțiunilor militare, acceptarea unei astfel de situații și negocierea.

Să le luăm pe rând așa cum le vede profesorul Litwak. Bombardarea Coreei de Nord și a locurilor de dispunere a rachetelor prezintă riscul escaladării într-un nou război coreean, de data aceasta unul nuclear, cu peste un milion de victime estimate. În facilitățile nucleare nord-coreene sunt depozitate încărcături nucleare care pot dispersa, în întrega zonă, un nor radioactiv. Alternativă la această soluție este aceea de a accepta ceea ce se întâmplă, ceea ce înseamnă în mod normal intrarea Coreei de Nord în grupul puterilor nucleare actuale. Deci ceea ce ne rămâne pe agendă acum este negocierea. Dar cine va negocia: Rusia, China sau SUA? Va folosi Trump modelul lui Obama care a negociat un acord cu Iranul pe care l-a caracterizat ca cel mai prost acord negociat vreodată(?!). Obama a avut aceleași opțiuni pe masa negocierilor și nu a făcut altceva decât să facă o tranzacție, cu iranieni, în adevartul sens al cuvântului. Iranul a acceptat să opreasă timp de 15 ani procesul de îmbogățire a uraniului și de folosire a acestui la dotarea rachetelor sale în schimbul unei ridicări semnificative a sancțiunilor administrate de-a lungul timpului. Regimul de la Phenianul vede arsenalul său de rachete balistice ca pe biletul lor pentru supraviețuire. Unul din specialiștii americani în armele nucleare Jeffrey Lewis declara: Strategia lui Kim depinde de utilizarea armelor nucleare-înainte ca forțele speciale americane sau rachetele de croazieră să lovească unitățile unde sunt dispuse armele nucleare. El trebuie să lovească primul dacă vrea să supraviețuiască. Deocamdată administrația de la casa Albă pune presiune pe liderii de la Beijing pentru a aduce la masa tratativelor pe vecinul lor nord-coreean. Liderii politici și militari de la Beijing au limite în ceea ce pot face și în ceea ce vor să facă. Comportamentul liderilor nord-coreeni este unul nediplomatic, jignind o delegație de diplomați chinezi la începutul acestei luni. În același timp relațiile dintre cele două Coreei sunt la cel mai jos nivel de la armistițiu semnat în 1953. China poate crește cât de cât presiunea economică prin reducerea schimburilor comerciale, a turismului și a ajutorului în produse alimenatare ca să-i mulțumească pe liderii de la Washington, decât să-l dezarmeze pe Kim- declara Yanamei Xie un analist politic al firmei Gavekal Dragonomics. În orice caz menținerea lui Kim la conducerea Coreei de Nord înseamnă un buffer între Beijing și forțele americane din Coreea de Sud. Ceea ce-i ține pe nord-coreeni împreună este permanenta amenițare a populație de către administrația Kim cu o posibila invazie a americanilor și sud-coreenilor. Coreea de Nord este unul dintre cele mai izolate state din lume fiind considerată cel mai mare lagăr în aer liber de pe Planetă. Regimul comunist fondat de bunicul actualului dictator se menţine la putere cu ajutorul unui regim de teroare absolută şi control strict asupra presei şi informaţiilor care ajung la supuşii săi. China, care a participat la construcția iadul comunist din Coreea de Nord în timpul lui Mao Tsedun, şi care a rămas în ultimii ani singurul susţinător al regimului de la Phenian, pare că şi-a abandonat şi ea pionul regional.

Președintel Xi Jinping nu a făcut niciun comentariu public cu ocazia vizitei la Palm Beach, Florida, la invitația omologului american. În schimb președintele Trump a avertizat că va acționa singur împotriva Coreei de Nord dacă Beijingul nu-i va da ajutorul solicitat. Atacul din Siria cu rachete de croazieră, survenit în timpul dineului oficial între Xi și Trump sugerează că americani vor reacționa indiferent de soluția pe care Beijingul o va adopta. Flexarea mușchilor pentru descurajarea lui Kim este o practică utilizată de SUA și în timpul administrației Obama. Fostul locatar de la Casa Albă a ordonat de două ori deplasarea portavionului USS Washington în zona Marii Galbene pentru a-l intimida pe tatăl lui Kim, Kim Jong –il. Este un déjà vu! În schimb soluția sancțiunilor împotriva firmelor și a bancilor chinezești, care asigură valuta necesară dezvoltării programelor de armament, va duce la implicarea guvernului de la Beijing sau în cel mai rău scenariu la deteriorarea relațiilor sino-americane. Se pare însă din surse diplomatice ca în interiorul administrației de la Beijing există un curent dur împotriva liderului nord-coreean. De asemenea Beijingul împreună cu Seulul a hotărât să întărească sancțiunile împotriva Phenianului în cazul în care acesta continuă dezvoltarea rachetelor balistice și executarea testelor nucleare. Acestea au fost discutate în întâlnirea care a avut loc la Seul între trimisul Beijingului, Wu Dawei, și Kim Hong-kyun, partenerul său de discuții din Coreea de Sud. În Coreea de Sud dezbaterea privind o lovitură preventivă a fost considerată nerealistă mult timp dar acum în condițiile în care la Casa Albă este președinte Donald Trump aceasta apare ca un scenariu posibil. Să ne aducem aminte că în momentul în care fostul presedinte Bush a atacat Irakul în 2003 Beijingul a devenit conciliant cu referire la creșterea numarului de sancțiuni împotriva Phenianului.

Vor oferi țările din regiune respectiv Japonia și Coreea de Sud suportul militar și politic unei acțiuni de descurajare purtată de SUA? Greu de răspuns. Japonia și-a trimis în zonă, în sprijinul portavionului USS Carl Vinson, două distrugătoare japoneze aparținând Forțelor Navale de Autoapărare. Primul Ministru Shinzo Abe nu a declarat nimic despre aceste mutări de tehnică navală în schimb a aprobat atacul american din Siria.

Pentagonul ia în considerare lovirea oricărei rachete nord-coreen care ar fi testaă de aceștia. Acesta este scenariul cel mai probabil a se derula în următoarele săptămâni în cazul în care nord-coreeni vor mai efectua și alte teste cu rachete. Sistemul antibalistic de mare altitudine american THADD va fi instalat în Peninsulă, destinația sistemului fiind frumoasa insulă Jeju unde se află celebrul club de golf Lotte Skyhill Country Club, club unde se pregătește elita golfului din Coreea de Sud. Cele două părți implicate în procesul de istalare, sud-coreeni și americanii, cred că sistemul va fi operațional la finele anului. Și încă un amănunt în cazul ratării lovirii rachetei nord-coreene acest eveniment va da imbold Phenianului în a continua testele și în a-și propaga victoria. Când președintele Obama și-a inaugurat administrația a promis că va acționa dacă Kim, tatăl actualului președinte, va continua programul nuclear. Kim arăspuns prin testarea unei rachete balistice și a unui dispozitiv nuclear. În 2012 sub denumirea de Acordul Leap Day Coreea de Nord a promis că va îngheța programul nuclear în schimbul unui ajutor alimentar. La fix cinci luni de la semnarea acordului nord-coreeni au testat o rachetă cu rază lungă de acșiune. Și au fost multe astfel de experiențe ale președinților americani cu lideri de la Phenian. Lecția care trebuie învățată din acestea este: că o altă hârtie/acord nu va rezolva situația. După ce a semnat câteva acorduri Phenianul s-a retras din Agenția pentru Energie Atomică și din Tratatul de Neproliferare Nucleară iar apoi a violat acordul cadru de denuclearizare a Peninsulei Coreea semnat în 1994 și acordurile din 2005, 2007 și 2012.

Urmează lunga vară fierbinte!

PS: Între timp China și-a lansat al doilea portavion, de data asta fabricat în țară, în trei ani, la Shanghai, care va intfi operațional în 2020.  Portavionul nu a fost încă botezat. În același timp Armata Populară de Eliberare a trecut la organizarea modernă pe Corpuri de Armată (86 CA pe întreg teritoriul chinez) iar comandanții au fost primiți de președintele Xi Jinping. Puterea militară a Chinei a intrat într-o nouă fază.

 

 

[1] Ordinul comandantului portavionului USS Carl Vinson

CSG-1 Families and Loved Ones,

“I promised to keep you apprised of changes as soon as we knew and when we are authorized to communicate them. Our deployment has been extended 30 days to provide a persistent presence in the Waters off the Korean Peninsula. While all of us look forward to being connected with our friends and families, our nation requires us to be its flexible force, the away team, and as we have done time and time again through history, we won’t let her down now.  Our mission is to reassure allies and our partners of our steadfast commitment to the Indo-Asia-Pacific region. We will continue to be the centerpiece of visible maritime deterrence, providing our national command authority with flexible deterrent options, all domain access, and a visible forward presence. I cannot emphasize enough that while our Strike Group’s focus is on our mission, the safety and security of my command, your Sailors, continues to be at the forefront of my thoughts and actions. The training leading up to deployment and on deployment has prepared us to be ready to respond to the call – we are ready. The Family Readiness Groups and Ombudsman Groups of CSG-1, CVN-70, CVW-2, CDS-1 (DDG-108 and DDG-112),CG-57, and all subordinate commands are an ever-present resource. I encourage you to reach out to them as you have questions. Thank you for you continued sacrifice, your consummate understanding and your unwavering support.” Rear Admiral Jim Kilby Commander, Carrier Strike Group One

 

By | 2017-11-14T21:27:37+00:00 mai 18th, 2017|Alexandru Grumaz|0 Comments

About the Author:

CASS
Centrul de Analiza si Studii de Securitate furnizeaza articole, studii si analize privind securitatea nationala, cercetari si informatii geopolitice menite sa contribuie la dezbaterea publica si la comunicarea intre mediul militar, cel academic si societatea civila.

Leave A Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Password Reset
Please enter your e-mail address. You will receive a new password via e-mail.