NATO dincolo de granița actuală?

///NATO dincolo de granița actuală?

Astăzi politica externă trebuie să înceapă cu un efort concertat pentru descurajarea rivalității între marile puteri, a competiției și în primul rând pentru evitarea unei stări conflictuale la nivelul sistemului internațional – scria Richard Hass în noua sa carte O lume în dezordine.

Richard Hass motiva acest lucru prin: (1) O astfel de deteriorare ar fi extrem de costisitoare chiar dacă nu va conduce la un conflict și (2) relațiile adverse ar face dificilă cooperarea în acțiunile împotriva noilor provocări globale sau regionale. Va fi ușor de realizat? Din câte scria Tucidide

[1] acum câteva sute de ani această abordare ar fi o schimbare de paradigmă: rivalitatea între puterile majore ale zilei și creșterea competiției este modul natural de derulare al afacerilor internaționale.

Care este situația în relațiile actuale între SUA, China și Rusia principali competitori geostrategici globali? Destul de complicată pentru că în realitate sunt adversari, în ciuda unor acțiuni și declarații diplomatice, SUA pe de o parte și China și Rusia de celaltă parte. La acestea se adaugă Corea de Nord, Iranul și grupările teroriste, adversari de import, care sunt la rândul lor o amenințare semnificativă la o scară limitată regional. UE este, din păcate, în căutarea unei soluții la problemele interne. Problema pentru SUA este evitarea unui nou Război Rece sau chiar a unei confruntări militare regionale. Atât Rusia cât și China pun presiune pe zonele adiacente geografic: Europa de Est și Marea Chinei de Sud. Aceste fapte introduc conceptul de locație militară (baze militare) a SUA lângă zonele de posibil conflict, în cazul în care Washingtonul dorește să rămână relevant pentru lumea liberă. Atât Moscova cât și Beijingul trebuie să fie conștiente că SUA pot răspunde local în oricare din aceste regiuni și datorită alianțelor bilaterale pe care le au. Ce implică acest lucru? În Europa înseamnă apropierea de granița de est a UE a construcțiilor militare aparținând NATO (baze militare existente la ora actuală în Occident) dar și a noi construcții europene care să fie definite ca rezultat al Declarației Comune NATO-UE dată la Summitul de la Varșovia. O zonă tampon, denumită Intermarium, construită conceptual de generalul polonez Jozef Pilsudski în perioada interbelică devine de mare interes în ziua de astăzi când resurgența Rusiei este din ce în ce mai accentuată. Intermarium a fost un plan al cărui rol era cel de a proteja statele din Europa Centrală şi de Est de acţiunile revendicative ale celor două foste imperii, Rusia Ţaristă, devenită Uniunea Sovietică, şi Germania. Zona era cuprinsă între Marea Baltică și marea Neagră. Peste 7.000 de militari au fost dislocați de-a lungul granițelor cu Rusia. Satele Baltice, Polonia, Romania și Bulgaria gazduiesc pe teritoriul lor soldați din toate cele 28 de țări membre ale Aliantei Nord-Atlantice. Cea mai numeroasă prezență militară se afla în Polonia, unde staționează 4000 de soldati, alți 1200 aflandu-se în Letonia, Estonia și Lituania. Conform Ministerului Apărării din România, în jur de 500 de militari americani care fac parte din Batalionul 1 „Vulturii luptători” („Fighting Eagles”) şi care au în dotare tancuri M1 Abrams, mașini de luptă a infanteriei M2 Bradley şi obuziere autopropulsate calibrul 155 mm M109A6 Paladin sunt dislocați în România. La aceste efective se adaugă avioane britanice de atac Typhoon care vor fi desfașurate în aceasta vară în Romania, în cadrul unei misiuni de patrulare a NATO. America aduce pentru prima dată, din 1990 încoace, tancuri în Europa. Rusia începe să fie în dificultate în momentul de faţă deoarece multiple fronturi se deschid la graniţele sale. Problema nu se pune atât în termeni militari, cât de comunicare, imagine și de moral al trupelor proprii.

Odată cu venirea la Casa Albă a lui Donald Trump linile de politică externă ale SUA s-au schimbat, noile direcții fiind enunțate în campania electorală. Acestea, în opinia lui Donald Trump, sunt: (1) structurile internaționale și ideologiile rezultate după cel de-al Doilea Război Mondial nu mai servesc interesul american; (2) acordurile de liber schimb nu sunt absolut potrivite, iar beneficiile date de ele sunt circumstanțiale;(3) angajamentul SUA față de aliați trebuie analizat în funcție de interesele SUA și de modul de acțiune al aliaților; (4) cele de mai sus trebuie măsurate în funcție de interesul economic și strategic al SUA. Rămâne ca Departamentul de Stat sub conducerea lui Rex Tillerson să stabilească strategia de aplicare. Pot apărea modificări, pot apărea nuanțări pot apărea lucruri noi care nu au fost luate în calcul până acum. Dinamica acestora va fi mai clară la finele celor 100 de zile de guvernare.

NATO-UE

NATO rămâne puntea de legătura dintre cele două maluri ale Atlanticului, puntea fără de care Europa dar și America nu ar fi în siguranță. Așa cum spunea Secretarul Apărării James Mattis: Dacă NATO nu exista, trebuia inventat! Generalul Mikhail Kostarakos, președintele Comitetului Militar al UE, declara într-un interviu acordat pentru Defense News, că această cooperare între UE și NATO s-a dezvoltat extrem de rapid în ultimile luni, în primul rând, datorită faptului că 22 de state din cele 28 sunt și membre ale UE dar și pentru faptul că există 2 documente, Planul de implementare al Strategiei Globale de Securitate a UE și Planul de Acțiune Militară care au pus în practică această cooperare. Cele doua structuri de comandă ale NATO și UE s-au pus de acord și au aprobat o agendă de acțiune clară și obiective specifice: 7 domenii de acțiune precum războiul cibernetic, războiul hibrid, construcția structurilor și a capabilităților militare dar și 40 de acțiuni concrete. UE are în Strategia Globală de Securitate trei priorități: managementul crizelor, crearea și construcția de capabilități pentru țările partenere și protecția Europei. Avem în Europa binomul Apărare-Protecție. NATO asigură apărarea colectivă conforma art. 5 din Tratatul de la Washington iar UE asigură protecția cetățenilor europeni conform Tratatului de la Lisabona. Ambele acțiuni se complectează nefiind nevoie de un nou comandament aliat pentru Europa, deoarece avem deja pe cel al NATO, denumit Supreme Headquarters Allied Power Europe (SHAPE). Este sufiucient ce avem pe linie de comandă problemele care apar sunt datorate tehnicii de luptă învechite din dotarea armatelor europene și a lipsei de antrenament în comun a trupelor din țările aliate. Deja, odată cu venirea lui Donld Trump la Casa Albă, Germania și-a revizuit politica în domeniul apărării punând accet pe sprijinul țărilor din Europa centrală și de Est și pe modernizarea tehnicii militare dindotare. Relația SUA-Germania în noile condiții va defini, în viitor, inclusiv evoluția Alianței. Va fi o axă Washigton Bruxelles sau vor fi mai multe axe bilaterale? Vom avea un răspuns zilele acestea la Conferința de Securitate de la Munchen unde va participa vicepreședintele american Mike Pence împreună cu John Kelly Secretarul de Securitate Internă și James Mattis, Secretarul Apărării. La conferință vor va fi prezntă și o importantă delegație de congresmeni condusă de senatoru John McCaine președintele Comitetului Serviciilor Armate din Senatul SUA.

NATO câteva considerații și întrebări

 Întrebarea referitoare la relevanța NATO dăinuie de 25 de ani, de la colapsul URSS, dar nu a fost vreodată clar ridicată de SUA ci numai de Moscova. NATO este o alianță creată cu scopul inițial de a proteja Occidentul de URSS. Structura militară a Alianței NATO dar și a Pactului de la Varșovia au reflectat puterea militară și economică a fiecărei părți la vremea respectivă. Riscul mare era în Europa pentru că de aici au plecat ambele războaie mondiale. Pe termen lung SUA se angajase să aducă întării militare, inclusiv arme nucleare și să desfășoare periodic exerciții militare cu forțele europene în teatrele de operații din Occident. SUA elaborase Planul Marshall care a asigurat restartarea economică a Europei colapsată de război. De ce a fost construit NATO? Pentru că Europa nu-și putea asigura singură o forță defensivă suficientă împotriva URSS iar aportul SUA era indispensabil. Structura NATO, în linii generale, nu s-a schimbat din 1991. Ce s-a schimbat a fost includerea fostelor state care au activat în Pactul de la Varșovia în Alianță. Motivul extinderii a fost dat de consolidarea democrațiilor estice și asigurarea unui cadru de securitate pe continent alături de extinderea UE. Spus mai simplu binomul UE – NATO a asigurat prosperitatea membrilor și integrarea într-un climat politic și social garantat și securizat. De-a lungul timpului în Congresul SUA, în Senat în special, s-a ridicat întrebarea referitoare la contribuția finaciară a fiecărui stat din alianță la bugetul apărării. Europa nu a răspuns pozitiv la acestă întrebare decât în câteva state precum Marea Britanie, SUA și Grecia. În spatele afirmației președintelui SUA referitoare la faptul că Alianța este învechită, afirmație din timpul campaniei electorale, se ascund o serie de întrebări pe care încercăm să le deslușim. Astfel pot fi întrebări de genul: (1) care este rolul NATO după dispariția URSS? ; (2) cum servește NATO interesul național al SUA? sau de ce contribuția Europei (30%) – nu este similară cu cea a SUA (70%), nu numai financiar dar și ca pregătire militară și echipare corespunzătoare (UE are un PIB similar cu cel al SUA și cu 200 milioane de cetățeni mai mult)? Răspunsul va trebui să-l dăm pentru fiecare întrebare. Astfel: (1) la prima întrebare scopul NATO este să garanteze securitatea membrilor săi ceea ce se întâmplă la ora actuală; (2) la întrebarea numărul doi NATO a servit interesul american din 1991 în Irak, pâna la momentul actual în Afganistan sau în alte teatre de operații (Oceanul Indian sau fosta Jugoslavie); (3) la întrebarea 3 răspunsul este că mărimea și dotarea forței militare europene nu poate să servescă întodeauna, pe deplin, interesul american (vezi cazul războiului din Irak unde Franța și Germania s-au opus participării dar și cel al Libiei unde logistica europeană nu a fost suficientă derulării unui război pe o perioadă mai lungă de o săptămână). SUA a fost 15 ani în război, iar contribuția NATO a fost numai în Afganistan nu și în Irak, unde a fost o coaliție de voințe. De fapt o alianță este un loc al țărilor suverane care vin cu propria lor politică militară. Europa trebuie să țină cont de 2 lucruri în situația de astăzi ca parte a NATO: (1) în 2017 ce contează pentru SUA este războiul împotriva ISIS din Orientul Mijlociu și (2) nu suntem în 1955 iar Europa nu se pregătește de refacere după cel de-al Doilea Război Mondial. Aria de responsabilitate a NATO este Europa iar conflictele în care America a luptat au fost în afara granițelor de responsabilitate. Și aici apare întrebarea dacă face sens ca Alianța să fie menținută într-o zonă fără conflicte? Răspunsul este: Da. Din 2014 și Europa a devenit o zonă de conflict așa încât prezența NATO devine relevantă pe zi ce trece. De asemenea poate că în noua Strategie a NATO (ultima a fost redactată la Lisabona în 2010) posibilitatea de acțiune în afara zonei de responsabilitate va fi clar conturată. Concluzia este că Europa trebuie să-și redimensioneze structurile militare ale țărilor din Alianță, să le echipeze corespunzător și împreună cu cele ale SUA, în cadrul NATO, să conteze în ecuația securității europene.

Repere pe linia trnsformării NATO

Declarația de la Londra din 1990 a constituit punctul de plecare al transformării actuale a NATO. O multitudine de agende de transformare precum cea a fostului secretar general lordul Roberson, Agenda Praga, apoi cea a lui Jaap de Hoop Scheffer care urmărea promovarea schimbării în domeniul planificării apărării, generării forțelor și a finanțării comune, Agenda Munchen inițiată de cancelarul Gerhard Schroder care viza sporirea rolului NATO de forum al consultărilor trans-atlantice la nivel strategic, Agenda Summitului din Țara Galilor unde s-a pus problema creării Forței de Reație Rapidă sau Agenda Summitului NATO de la Varșovia care a decis desfășurarea de trupe ale alianței, pe scheletul unei brigăzi americane în zona estică a Alianței, au încercat să schimbe Alianța într-una modenă.  Să reținem că începând după primul război din Golf, NATO a urmărit să-și transforme forțele militare astfel încât acestea să devină rapid dislocabile, interoperabile și sustenabile, conform principiilor americane. Progresul a fost lent. Numai anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia a accelerat evenimentele.

Apariția amenințărilor atipice după sfărșitul Războiului Rece și evoluțiile unei Rusii resurgente în Europa dar și în Orientul Mijlociu, a făcut dificilă pentru aliați ajungerea la un consens privind o viziune comună la nivel strategic. În același timp, abordarea acestor amenințări solicită o mai mare flexibilitate a planificării strategice la nivelul aliaților. Adoptarea unei abordări duale în privința transformării a dus la dezvoltarea de forțe rapid dislocabile, cât și la promovarea stabilității și transparenței în regiunile de criză. Totuși până în prezent trasformarea organizației nu a reușit să depășească divizarea aliaților. Aliații trebuie să fie pregătiți să se confrunte cu provocarea dezbaterii aspectelor politice și de securitate controversate. Dacă nu vor reuși acest lucru, ei nu vor găsi alt forum în care să o facă. O condiție necesară pentru o alianță solidă este aceea că aliații au nevoie să abordeze decalajul dintre angajamentele politice pentru declanșarea operațiunilor și furnizarea forțelor necesare pentru aceste operațiuni.

NATO nu este singura organizație care trebuie reformată. Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite trebuie de asemenea să se adapteze la noul mediu de securitate. În același timp eficacitatea viitoare a ONU este importantă pentru transformarea NATO deoarece mandatul ONU reprezintă de multe ori o precondiție pentru ca mulți europeni să ia în considerare folosirea forței.

 NATO și președintele Donald Trump

De-a lungul campaniei prezidențiale nou ocupant al fotoliului de la Casa Albă a propus în mod constant o analiză a portofoliului alianțelor de peste mări și în același timp s-a exprimat cu privire la NATO ca la un organism învechit construit în timpul Războiului Rece pentru scopurile de atunci. Câteva zile înaintea inaugurări într-un discurs pentru The Times noul președinte a complectat fraza din timpul campaniei cu următoarele vorbe: țările aliate nu plătesc o parte corectă pentru bugetul militar (referitor la contribuția de 2% din PIB). A revenit în discursul inaugural și a declarat că: este decis să consolideze vechile alianțe. Problema este că de-a lungul timpului SUA a cheltuit miliarde de dolari pentru a întări Alianța iar parteneri din Europa nu au mai plăti prețul necesar păstrării capabilităților militare la nivelul tehnologic actual. Doar 5 țări au plătit 2% din PIB în anii trecuți: Marea Britanie, Polonia, Estonia, Grecia și SUA. Conform spuselor lui Boris Jhonson, ministru de externe britanic, nu poate fi justificat faptul că SUA plătește 70% din bugetul NATO în timp ce restul de 27 de țări din Alianță plătesc 30%. Bine-înțeles că Rusia și China ar fi dorit ca Alianța să dispară dar așa cum sugera deunăzi Secretarul Apărării al SUA, James Mattis, dacă NATO n-ar fi existat el trebuia inventat. Trebuie să înțelegem că noul președinte al SUA a dat puține detalii despre modul cum privește NATO în viitor. A lăsat fereastra de oportunități deschisă pentru orice fel de soluție. Acum mingea este în terenul aliaților europeni. Așa cum vor acționa așa vor primi și răspunsurile de la Washington.

Noi români se pare ca am înțeles trendul și am aprobat prin buget 2% dar am început și discuțiile, încheiate brusc în 1999, privind cooperarea cu industria de apărare din SUA în vederea producerii unui elicopter de atac în parteneriat, la Brașov[2].  Cu Trump la Casa Albă și cu 2% din PIB pentru armată poate de data aceasta Bell Helicopter va fi câștigător. Să fim înțeleși PUMA nu este un elicopter de atac este unul de căutare -salvare la fel ca și noul model care va fi construi de francezi la Brașov. Viper este elicopterul de care armata are nevoie stringentă. Acum înțelegem de ce stocurile acțiunilor militare la bursa din New York au crescut spectaculos odată cu venire lui Trump la Casa Albă. E bine să știm acest lucru! Arta tranzacționări este valabilă și în Europa la fel ca și în America lui Trump.Și apropos pot veni și francezii la licitație dacă aduc pentru Armata Română elicopterul de atac EC665 Tiger HAP.

Cancelariile europene cât și guvernele aliaților trebuie să ia în serios Summit NATO care va urma să aibă loc în 2017. Trump nu va asiata la 28 de prelegeri ale liderilor Alianței care vor reitera necesitatea ca America să continue să ducă o politica de ordine liberală bazat pe reguli. Președintele american tocmai a câștigat Casa Albă cu un parcurs electoral total diferit unde piesa de greutate, exprimată în mod clar, a fost izolaționalismul american similar cu cel expus de al șaptelea președinte SUA Andrew Jackson[3] sau mai bine zis o combinație a două școli de gândirea cea Jeffersoniană și cea Jacksoniană. Un lucru este cert până la ora actuală Generalul Michael Flynn, fostul consilier pe probleme de securitate al SUA, l-a sfătuit pe Trump să susțină intrarea Muntenegru în NATO. Există deja avizul dat de Comisia senatorială pentru Relații Externe din Congres iar acesta trebuie supus votului Senatului unde sunt necesare 2 treimi din mebri senatului pentru ca hotărârea să fi aprobată și apoi trimisă spre aprobare celor 28 de state din Alianță. Deci lărgirea NATO continuă și sub noua administrație. În ciuda nesiguranţei create de declaraţiile anterioare ale preşedintelui Donald Trump, SUA şi-au menţinut angajamentele în cadrul NATO privind spaţiul nord-est european, Polonia şi Ţările Baltice. Statele Unite au trimis în Polonia încă din ianuarie 87 de tancuri, 144 de vehicule blindate şi peste 3.500 de militari (cifrele Pentagonului) pentru a participa la exerciţii comune cu Polonia. O parte din aceste efective vor fi distribuite începând cu primăvara acestui an, timp de 9 luni, pe teritoriul mai multor state NATO din regiune, ca parte a forţei de descurajare.

Europa va trebui să propună soluții noi de modernizarea a Alianței și de consolidarea a coeziunii acesteia. Alianța este mai mult decât necesară în condițiile în care atât Rusia cât și China s-au poziționat în zona gri a evoluțiilor strategice, economice, politice, militare și culturale. Războiul hibrid va caracteriza timpul în care trăim la fel cu Războiul Rece a caracterizat perioda de până la căderea comunismului.

Secretarul General NATO Jens Stoltenberg a avut o conversație telefonică cu Donald Trump unde ei au reconfirmat importanța Alianței. S-au revizuit progresele împotriva terorismului (distrugerea ISIS) dar și a alocările din PIB pentru forțele armate, teme pentru care Trump a marșat în campania electorală. Au discutat de asemenea despre situația din Ucraina și perspectivele găsirii unei soluții dar și despre dialogul cu Rusia. Amândoi și-au exprimat dorința de a se întâlni la finele lui mai la Summitul NATO de la Bruxelles. De asemenea președintele american Donald Trump și premierul britanic Theresa May și-au reafirmat, într-o discuție recentă la Washington, atașamentul față de NATO. Theresa May a afirmat ca noul lider american este „100% in favoarea NATO„, in ciuda declaratiilor anterioare ale lui Trump, cum ca NATO ar fi o alianță „depașită„, relateaza BBC.

Ce au de făcut europenii?

Acțiuni urgente de cooperare cu SUA pentru reformarea Alianței despre a cărei relevanță nu avem dubii. Ian Brzezinski scria în decembrie în eseul RealClearDefense că SUA, Canada și partenerii lor europeni pot revigora NATO prin reforme doctrinare și structurale. Toți membrii Alianței au aceleași provocări în relația cu Rusia, cu războiul cibernetic, cu migrația, cu terorismul domestic, cu ISIS și ideologia islamică radicală.  Aliații nu pot face o treabă mai bună decât cooperarea în domeniul schimbului de informații și coordonarea în domeniul amenințărilor teroriste cu SUA. Procesul de decizie în Alianță trebuie să devină eficient iar în fața amenințărilor Moscovei doctrina nucleară și poziția Alianței trebuie modificare/revăzute. Și toate acestea vor face NATO relevant la fel cum a cerut Trump în aprilie 2016.

În lunile care vin Donald Trump va trebui convins de relevața și valoarea NATO. În acest sens mulți dintre republicani și dintre liderii europeni și-au dat mâna pentru a promova valorile NATO. Primul Ministru Theresa May a făcut primul pas. Ce va urma? Vom vedea în primăvară sau mai repede în Finlanda/Slovenia (!?) la întâlnirea Putin-Trump. În timpul Războiului Rece NATO și-a făcut datoria la fel ca și la începutul secolului XXI în Afganistan după 9/11, unde jertfa de sânge a canadienilor și a aliaților europeni a fost extrem de importantă. Toate au fost în interesul american dar și cu beneficii enorme pentru securitatea Occidentului. Aliații din NATO au combătut pirateria în Oceanul Indian și au cooperat în stabilizarea Balcanilor, au răspuns la atacurile cibernetice și au intrat în coaliția anti-ISIS. Odată cu agresiunea Rusiei în Ucraina și anexarea Crimeei aliații au crescut cheltuielile militare și au constituit un nou dispozitiv militar pentru descurajarea Moscovei. Patru batalionae din Anglia, Canda, Germania și SUA au fost trimise în Țările Baltice și Polonia și sancțiuni economice au fost aplicate Rusiei. Divizia a 4-a de Infanterie a SUA și Brigada a 3-a de blindate a SUA au ajuns în Germania și Polonia pentru a fi desfășurate în estul continentului. Nu este nimic mai important decât o unitate rezonabilă de forțe americane ca situația să se clarifice. Noua administrație se poate angaja acum în noi negocieri cu rușii. Ele vor fi de succes dacă aliați se vor coordona în mișcările lor. Linia roșie a fost trasă cu mulți ani în urmă și ea se referă la Art.5 din Tratatul de la Washington. După cum am văzut o neglijare a impunerii liniei roșii a degenerat în Siria, în timpul administrației Obama.

Dar sunt multe de făcut. Europa s-a demilitarizat cu trecerea anilor, iar cetățenii din Occident au văzut pace ca o condiție naturală a istoriei umanității. Dar pace necesită o permanentă vigilență. Robert Gates avertiza în ultimul său discurs ca Secretar al Apărării: dacă trendul actual al capabilităților militare în Europa nu este oprit și reîntors, viitorii lideri ai SUA nu vor considera că investiția SUA în Alianta NATO este eficientă.

În aceste condiții Rusia își continuă planurile militare fără să mai respecte tratatele în vigoare. Moscova a desfăşurat, la începutul acestui an, un nou tip de rachete de croazieră cu rază medie de acţiune, în pofida plângerilor oficialilor americani că încalcă Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare (INF), care le interzice Statelor Unite şi Rusiei să desfăşoare astfel de rachete la sol, a declarat un înalt oficial din administraţia Trump, citat de Reuters. Rusia a desfăşurat în secret racheta terestră de croazieră SSC-8, pe care o dezvoltă şi testează de mai mulţi ani, a afirmat oficialul, confirmând un material apărut iniţial în New York Times. Rusia ar avea în prezent două batalioane de astfel de rachete, dintre care unul se află la poligonul Kapustin Yar, din sud-estul ţării, iar celălalt la o bază operaţională din altă regiune, au declarat oficiali americani citaţi sub acoperirea anonimatului de New York Times. Departamentul de Stat al SUA a conchis într-un raport din 2014 că Federaţia Rusă îşi încalcă obligaţiile în baza Tratatului INF, de a nu deţine, produce sau testa în zbor o rachetă de croazieră terestră cu o rază de acţiune cuprinsă între 500 şi 5.500 de kilometri sau să deţină sau producă lansatoare pentru astfel de rachete.

Aici suntem acum.

Președintele SUA Donald Trump a spus același lucru.  Să fim înțeleși Donald Trump nu este împotriva NATO numai că zilele în care povara fiscală cădea numai asupra Americii au trecut. Mesajul transmis de Casa Albă la recenta reuniune a miniștrilor apărării din NATO prin vocea Secretarului Apărării al SUA James Mattis este că „Alianța rămâne un soclu fundamental pentru Statele Unite și pentru toată comunitatea transatlantică” iar presedintele Donald Trump și-a exprimat “sprijinul puternic” pentru aceasta. De fapt este problema europenilor să salveze Alianța. Pentru prima dată în ultimii 10 ani, Vladimir Putin se află în fața unui jucător (NATO) care-i întoarce cărțile și asta nu cu mijloace soft, precum sancțiunile economice, ci cu mijloace militare convenționale, prin reconfigurarea spațiului geostrategic european.

PS: Primii pașiGermania urmarește întărirea capacităților sale militare prin semnarea unor acorduri cu Franța și Olanda privind crearea unei flote aviatice comune, dar și cu țări ca Romania și Cehia, unde planuiește să trimita trupe, anunță surse din Ministerul Apărării de la Berlin. Măsurile care vor fi adoptate în scurt timp și sunt luate pe fondul tensiunilor tot mai mari din interiorul NATO, în condițiile în care Washingtonul se arata nemultumit de lipsa de implicare a europenilor în finanțarea operațiunilor Alianței. Planul de consolidare a puterii militare a țărilor NATO din interiorul Europei a fost expus de germani cu prilejul intalnirii miniștrilor Apărării din statele membre, programata pe 15 februarie la Bruxelles. Pentru moment, Berlinul va achiziționa 6 aeronave Hercules, pe care să le alăture flotilei de avioane militare de transport franceze, care este compusa din 4 avioane de același tip. Acestei forțe aeriene se alatură flotila de avioane cisternă Airbus A330 a Olandei (se vor alătura și flotele Belgiei și Norvegiei), orele de zbor anuale cumulate de acest grup multinațional ar putea ajunge la 8.800, așa cum arată un document prezent pe masa parlamentarilor germani. Flota aeriana comună ar necesita investiții anuale de 1 miliard de euro în vederea modernizarii. Bazele folosite pentru operațiunile forței aeriene multinaționale vor fi cele din Eindhoven-Olanda și Koln-Bonn din Germania.

[1] Tucidide a fost un om politic și istoric atenian, autor al unei vaste monografii asupra Războiului peloponesiac, desfășurat între Atena și Sparta în cea de-a doua jumătate a secolului V î.Hr. Tucidide este implicat direct în evenimentele pe care le relatează, fiind strateg al Atenei. „Istoria Războiului Peloponesiac” prezintă informații importante pe care autorul ni le oferă, dând în același timp dovadă de o superioară pătrundere și de imparțialitate, ceea ce îl ridică în rândul celor mai de seamă reprezentanți ai istoriografiei din toate timpurile.

[2] România și proiectul elicopterelor de atac între vis și realitate. Sovietici nu ne-au dat elicoptere de atac. Proprii naționali nu au accepta producția AHRO-1 Cobra la Ghimbav și acum o luăm de la capăt. Propunerea este elicopterul Viper. Aparatele de atac sunt momentan folosite doar de americani şi de armata pakistaneză şi costă aproape 32 de milioane de dolari bucata. Bell Helicopter vrea să se extindă şi în Europa iar americanii au purtat deja discuţii cu oficiali români. Acum armata română foloseşte elicoptere PUMA NAVAL pe fregatele de la Marea Neagră.Varianta Viper a elicopterului este folosită de marina americană. Aparatele sunt cele care decolează de pe distrugătoare şi duc lupte aer-aer sau aer-sol. AH Viper este unul dintre cele mai bine înarmate elicoptere de luptă din lume. „Este cel bun elicopter de atac din lume. Avem o precizie de 100% a locului în care tragem, ceea ce înseamnă de fapt ţinta corectă şi locul exact al inamicului,” spune Joel Best, manager Europa-Bell Helicopter.

[3] Andrew Jackson (n. 15 martie 1767 – d. 8 iunie 1845) a fost cel de-al șaptelea președinte al Statelor Unite ale Americii (1829 – 1837), erou al bătăliei de la New Orleans (1815), unul din fondatorii Partidului Democrat și cel care care generat denumirea epocii ca un omonim al numelui său, democrație jacksoniană.

By | 2017-11-14T21:27:37+00:00 mai 18th, 2017|Alexandru Grumaz|0 Comments

About the Author:

CASS
Centrul de Analiza si Studii de Securitate furnizeaza articole, studii si analize privind securitatea nationala, cercetari si informatii geopolitice menite sa contribuie la dezbaterea publica si la comunicarea intre mediul militar, cel academic si societatea civila.

Leave A Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Password Reset
Please enter your e-mail address. You will receive a new password via e-mail.